România insistă să rămână pe penultimul loc între țările membre ale Uniunii Europene din perspectiva cheltuielilor de cercetare-dezvoltare ( C&D) în anul 2017, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu un procentaj de doar 0,5% din PIB, în uşoară creştere faţă de anul precedent, ne-am plasat alături de Cipru şi am profitat de scăderea surprinzătoare consemnată de Letonia (0,44% din PIB, în cădere liberă după ce bifase 0,63% din PIB cu un an mai devreme).
Pe fondul constrângerilor bugetare şi al implicării încă relativ reduse a sectorului privat, am ajuns la doar o şesime din obiectivul fixat de Uniunea Europeană pentru anul 2020 şi ne-am plasat sub nivelul maxim atins în 2008 (0,55% din PIB). Faţă de situaţia din 2014 ( anul în care am revenit la acelaşi nivel al PIB ca înaointe de criză), lucrurile au stat cu mult mai bine în sectorul privat (0,29% din PIB faţă de doar 0,16% din PIB) dar s-au deteriorat marginal în sectorul public (de la 0,22% din PIB la 0,21% din PIB).
Dacă se face raportarea nivelului alocărilor pentru cercetare ca pondere în PIB al României la media UE 28, se poate observa o înrăutățire a situației, de la circa 30% în anul 2008 până la mai puţin de 19% în 2014, urmată de o revenire spre 25% în 2017 ( încă nu avem datele pentru media UE dar se observă că ele s-au păstrat aproape constante în ultimii ani).
Practic, a devenit destul de evident sectorul de cercetare-dezvoltare nu poate să ţină pasul cu creşterea economică şi cu practica europeană, ceea ce ne menţine în starea de piaţă de desfacere pentru produsele altora şi forţă de muncă ( încă) mai ieftină pentru industrializarea produselor gândite şi cu valoare adăugată mare încasată de alţii.
Una peste alta, datele ne plasează cu totul în afara obiectivelor fixate prin strategia Europa 2020. Nici vorbă să creștem, odată cu Europa spre obiectivul de 3% din PIB sau măcar să ne menţinem în apropierea unor ţări din fostul bloc estic precum Cehia (1,68% din PIB), Ungaria (1,21% din PIB), Polonia (0,97% din PIB) sau chiar Bulgaria (0,78% din PIB) – date valabile pentru anul 2016.
Este un punct slab de importanţă majoră în strategia economică, de natură să ne compromită șansele de a avansa spre o producție cu caracter inovativ pronunțat și valoare adăugată mai mare.
Care ne explică în bună parte deficitul de competitivitate şi nu ne permite să facem faţă cu succes concurenţei externe. Inclusiv din partea unor produse venite din ţările fostului bloc estic, care ne concurează pe pieţele occidentale şi ne produc un deficit tot mai mare în balanţa externă.
(Citiți și: ”Politizare până la moarte: Cercetarea și noua ei lege. Ad Astra acuză incompetența oficialilor”)
De reţinut, Bulgaria, plecată de la un nivel mai mic decât cu al nostru la intarea în UE (0,43% din PIB faţă de 0,51% din PIB), ne-a depășit și ne-a lăsat mult în urmă, deşi a slăbit cadenţa de la 0,96% în 2015 la doar 0,78% în 2016, ceea ce arată că şi progresele trebuie consolidate şi confirmate în timp. De asemeni, statul care a înregistrat cea mai mare creștere a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în primii zece ani după aderarea la UE, Slovacia, a fost şi primul din valul său de aderare care a intrat în Zona Euro, în anul 2009. Totuşi, a redus motoarele de la 1,18% în 2015 la 0,79% în 2016.
Pentru referință, ar fi utilă și o comparaţie între țările nordice din topul alocărilor pentru C&D şi țările mai vechi membre UE din sudul continentului. Alăturarea ne oferă imaginea capacității de a genera o creștere sustenabilă a nivelului de trai şi a importanţei cunoaşterii în dezvoltarea de noi tehnologii. Sintetic, se face astfel demonstrația că problemele de competitivitate încep la originea proceselor de producție.
Structura sumelor cheltuite
În anul 2017, au fost cheltuite pentru activitatea de cercetare-dezvoltare din România doar 4,3 miliarde lei. Din păcate, dintre acestea, aproape 91% au reprezentat cheltuieli curente și numai 9% cheltuieli de capital (ponderile erau de 82% și 18% în urmă cu cinci ani). Privind în structură, sumele cheltuite pentru echipamente și aparatură s-au situat la 61,8% din totalul cheltuielilor de capital (77,5% în urmă cu cinci ani).
Cât privește structura sumelor alocate pentru cercetare-dezvoltare la nivel național, mai mult de jumătate au provenit din fonduri publice, aproape 36% de la întreprinderi ( în scădere de la circa 40% în anul precedent) și undeva spre 8% au venit din străinătate. De reţinut, mai puțin de două procente din banii alocați în total au revenit sectorului de învățământ superior, pe fondul unei slabe corelări între formarea din facultăți și necesităţile concrete din procesele de producție.
Una peste alta, datele anunţate oficial ne spun că ar trebui să alocăm din fonduri publice ( de unde, la ponderea încasărilor bugetare actuale în PIB?) mult mai mult pentru dezvoltarea sectorului de cercetare-dezvoltare şi să acordăm facilităţi mult mai consistente sectorului privat pentru dezvoltarea firmelor C&D.
Deocamdată, nivelul foarte scăzut al sumelor alocate pentru dezvoltarea de produse cu valoare adăugată mare constituie o lipsă majoră, inclusiv pentru convergenţa mult dorită cu nivelul de dezvoltare din Occident. Va greva asupra ritmului de dezvoltare economică, pe măsură ce avantajele de preţuri şi costuri locale se vor epuiza şi ne va trimite, pe termen mediu și lung, în aşa-numita capcană a venitului mediu, prin care vom rămâne în permanenţă la o distanţă respectabilă de media europeană.
Urmărește-ne pe Google News
