Serviciile căutate de ucrainenii refugiaţi la Iaşi se împart, aparent, ca după un titlu de film: „Om bogat, om sărac”.
În prima categorie, cerinţele pornesc de la taxiuri rezervate pentru deplasarea în alte colţuri ale Europei, până la închirieri de apartamente la tarife exorbitante sau înscrierea copiilor direct în învăţământul privat.
Pentru ceilalţi, un acoperiş sigur, curat, o mâncare caldă şi un eventual un job, oricare, în pofida supercalificării, este suficient.
Anna, refugiat ucrainean din Odesa şi psiholog voluntar în Vama Sculeni, spune că, până acum, au intrat în România, prin Iaşi, trei categorii de conaţionali.
“Din prima categorie fac parte oameni care au bani, mulţi bani, au rude sau cunoscuţi, departe, ştiu unde să ajungă, iau banii cu ei şi pleacă mai departe. Din această categorie, care nu stau mai mult de o zi două în Iaşi, sunt din Nicolaev, Kiev, Odesa, Harcov.
O altă categorie este a celor care au bani, poate nu atât de mulţi. Ei au stat în subsoluri, ceea ce este foarte greu şi traumatizant, dar au reuşit să scape, au făcut sute de kilometri, iar aici ajung cu lacrimi în ochi când ne văd.
Din a treia categorie fac parte oamenii săraci, disperaţi care au plecat pentru a nu fi bombardaţi. Odată ajunşi pe teritoriul României se simt în siguranţă şi plâng de stres, oboseală, de disperare.
Aproape toţi cred că războiul se termină, cred în gloria Ucrainei şi că se vor reîntoarce acasă”, spune Anna.
Ctește între materialul pe Ziarul de Iași.