joi

7 iulie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

5 decembrie, 2012

România figurează pe ultimul loc între statele Uniunii Europene la indicatorul de productivitate a resurselor utilizate, cu 0,21 euro pe kilogram. Acest indicator se obține prin raportarea Produsului Intern Brut la consumul intern de materii prime (Domestic Material Consumption – prescurtat DMC în limba engleză).

DMC măsoară cantitatea de materii prime utilizate de o economie și extrase anual din teritoriul național plus importurile în expresie fizică minus exporturile în expresie fizică. Trebuie, însă, reținut că este vorba despre consumul aparent și nu consumul final, care poate include fluxuri neevidențiate de import și export ale materii prime.

Acest indicator este relevant din două puncte de vedere. Primul se referă la nivelul tehnologic, la intensitatea cu care este transformată materia primă și i se adaugă valoare. Al doilea vizează dezvoltarea durabilă, conservarea și managementul eficient sau nu al resurselor de care dispune o țară, precum și protejarea mediului în condiții de creștere economică.


Ar fi fost teme importante de dezbateri pe programe și de arătat soluțiile prin care statul să inverseze tendința puternic negativă ce a fost consemnată de România, într-o perioadă care a grupat opt ani de creștere susținută. Practic, mesajul dat de acest indicator economic este foarte îngrijorător, și anume că nu putem baza o dezvoltare durabilă pe actuala structură economică.

Evoluțiile din perioada 2000 – 2009, perioadă pentru care Eurostat a finalizat calculele referitoare la productivitatea resurselor sunt edificatoare și ar trebui să se constituie într-un semnal de alarmă. Ori, până la a ne mira de ce nu creștem mai susținut, noi nici sesizăm care sunt viciile din structura economiei, dezvăluite sintetic prin indicatori precum DMC.

Desigur, valoarea acestui indicator este puternic dependentă de structura economiei și de sectoarele care predomină iar rezultatele dau o imagine grosieră a eficienței, fiind oarecum hazardat de ordonat state diferite pe baza nivelului absolut. Totuși diferențele foarte mari, mergînd până la un ordin de mărime, și, mai ales, trendurile la nivel național nu pot fi neglijate.

În afară de România, doar patru state se mai află în teritoriul negativ al evoluțiilor, dar sunt departe de reculul de 40% pe care țara noastră l-a marcat în primul deceniu al acestui secol. Mai mult, plecată de la un nivel aflat la jumătate din cel al României, Bulgaria ne-a depășit de puțin, odată cu îmbunătățirea propriilor performanțe cu aproape 30%.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

La polul opus s-au situat Olanda, din partea mai vechilor membri ai UE, cu o creștere impresionantă a eficienței în utilizarea resurselor, ce a dus-o pe prima poziție a clasamentului ad-hoc (chiar peste nivelul Elveției, monitorizată și ea de Eurostat) și Cehia, din partea mai noilor membri, cu un avans similar în termeni procentuali.

Utilizarea tot ineficientă a resurselor ar trebui să ne dea serios de gândit. O creșterea extensivă și cu afectarea mediului nu este de conceput iar măsurile ar trebui să prevină din timp nu să apară ca reacții la o tendință deja consolidată. Fără reorientarea spre tehnlogii mai eficiente și fără valorizarea lor prin educarea populației afectăm condițiile de viață actuale și ale generațiilor viitoare.


Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Analiza este judicioasa si ar trebui luata in considerare,macar de Guvernul rezultat dupa alegerile parlamentare actuale.
    Observatiile care se impun ca „adaugari” la opinia autorului ar fi urmatoarele: 1.Indicele competitivitatii/functionalitatii economice nationale,de numai 74,intre 2000-2008,a fost ignorat (ca negativ)de investitorii veniti si in Romania,ca urmare a acelui excedent de capital financiar(fata de perioada anterioara),datorat banilor dati cu „buletinul” de catre banci.Investitiile facute in tari ca Romania,in care coeficientul de „competitivitate” era in jurul indicelui 74(comparativ cu 1-10 in tarile dezvoltate)s-a datorat tocmai acestui „excedent” de capital investitional,intrucit tarile cu competitivitate economica mai ridicata,aveau spatiul investitional, „ocupat” deja.Odata cu Criza,se consata ca,tarile in care indicele de competitivitate economica nationala,este sub 40-50,sint ocolite de investitori,iar cei prezenti – se retrag,realocindu-se in alta parte.Aceste realitati exprima convingerea,ca intre 2000-2008 n-a existat in Romania o „crestere economica” reala,ci una consumatorista(pe banii astazi pierduti de banci),in urma banilor cu „buletinul”,dupa care ne-am ales numai cu datorii (azi)nesustenabile financiar.
    2.Cauza situatiei de mai sus,este asa cum arata autorul,ca Guvernele perindate atunci,nu au avut programe de reconstructie economica ,industriala si agricola a tarii,finantabile de acest „boom” economic – banii cheltuindu-se strict „consumatorist”.
    Inca din 2007,prof. Ilie Serbanescu,constata ca pierderea „axei economice principale”(banci,asigurari,gaze,petrol,energie electrica,distributie,etc.) in favoarea strainatatii,face imposibile orice
    „politici de dezvoltare economica nationala”!
    Acest adevar (devenit „axiomatic” astazi),demonstreaza ca nu mai poate fi vorba de un control economic national,asupra „cantitatii de materii prime extrase din tara si randamentul utilizarii lor in economie”,cita vreme economia „nationala” este inexistenta,iar resursele si intreprinderile apartin strainatatii!
    Cu atit mai putin,Guvernul poate influenta „nivelul tehnologic” la care aceasta materie prima este transformata in produse-marfa.Discutia despre o dezvoltare durabila sau managementul eficient,conservarea resurselor nationale,etc.,poate fi dusa cel mult teoretic – guvernele bucurindu-se (acceptind) de orice investitor strain care aduce ceva bani la Buget.
    3.Orice analize, dezbateri, solutii ori proiecte nationale,pot pleca in conditiile actuale,numai de la „axioma” prof.Ilie Serbanescu – lipsa economiei nationale – care exprima cauza imposibilitatii promovarii oricaror politici economice, de la ajustare economica la cea tehnologica ori de dezvoltare (fizica)economica.
    In lipsa economiei nationale,nu avem acces la resursele (materiale si financiare) necesare dezvoltarii(rezultatul productiei plecind in tarile „proprietare”),nici „textura” primara economica si industriala,pe care sa se poata articula investitorii romani ori straini,nu pot fi construite proiecte de utilizare eficienta a resurselor nationale,sint lipsite de logistica si „motoarele” modernizarii,dezvoltarii durabile,etc.,toate procesele (pozitive)economice nationale.
    3.In concluzie,cred ca analizele cantitative si „calitative” asupra economiei romanesti,trebuie deplasate de obiectul „fictiv” de analiza,care este (inexistenta) „economia romaneasca”,la idei,viziuni,solutii si proiecte care sa conduca la (re)constructie economica,industriala si agricola nationala,care apoi sa permita analize si dezbateri economice „aplicate”,asupra unor situatii existente,cit si diverse proiecte nationale.De ceva vreme,analizele si dezbaterile asupra economiei nationale au devenit strict teoretice,lipsa legaturii acestora cu realitatea economica romaneasca,datorindu-se faptului ca economistii romani refuza sa-si asume „inexistenta” economiei nationale,economie care a disparut treptat(si pe neobservate),mai ales dupa 2000…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Un răspuns

  1. Analiza este judicioasa si ar trebui luata in considerare,macar de Guvernul rezultat dupa alegerile parlamentare actuale.
    Observatiile care se impun ca „adaugari” la opinia autorului ar fi urmatoarele: 1.Indicele competitivitatii/functionalitatii economice nationale,de numai 74,intre 2000-2008,a fost ignorat (ca negativ)de investitorii veniti si in Romania,ca urmare a acelui excedent de capital financiar(fata de perioada anterioara),datorat banilor dati cu „buletinul” de catre banci.Investitiile facute in tari ca Romania,in care coeficientul de „competitivitate” era in jurul indicelui 74(comparativ cu 1-10 in tarile dezvoltate)s-a datorat tocmai acestui „excedent” de capital investitional,intrucit tarile cu competitivitate economica mai ridicata,aveau spatiul investitional, „ocupat” deja.Odata cu Criza,se consata ca,tarile in care indicele de competitivitate economica nationala,este sub 40-50,sint ocolite de investitori,iar cei prezenti – se retrag,realocindu-se in alta parte.Aceste realitati exprima convingerea,ca intre 2000-2008 n-a existat in Romania o „crestere economica” reala,ci una consumatorista(pe banii astazi pierduti de banci),in urma banilor cu „buletinul”,dupa care ne-am ales numai cu datorii (azi)nesustenabile financiar.
    2.Cauza situatiei de mai sus,este asa cum arata autorul,ca Guvernele perindate atunci,nu au avut programe de reconstructie economica ,industriala si agricola a tarii,finantabile de acest „boom” economic – banii cheltuindu-se strict „consumatorist”.
    Inca din 2007,prof. Ilie Serbanescu,constata ca pierderea „axei economice principale”(banci,asigurari,gaze,petrol,energie electrica,distributie,etc.) in favoarea strainatatii,face imposibile orice
    „politici de dezvoltare economica nationala”!
    Acest adevar (devenit „axiomatic” astazi),demonstreaza ca nu mai poate fi vorba de un control economic national,asupra „cantitatii de materii prime extrase din tara si randamentul utilizarii lor in economie”,cita vreme economia „nationala” este inexistenta,iar resursele si intreprinderile apartin strainatatii!
    Cu atit mai putin,Guvernul poate influenta „nivelul tehnologic” la care aceasta materie prima este transformata in produse-marfa.Discutia despre o dezvoltare durabila sau managementul eficient,conservarea resurselor nationale,etc.,poate fi dusa cel mult teoretic – guvernele bucurindu-se (acceptind) de orice investitor strain care aduce ceva bani la Buget.
    3.Orice analize, dezbateri, solutii ori proiecte nationale,pot pleca in conditiile actuale,numai de la „axioma” prof.Ilie Serbanescu – lipsa economiei nationale – care exprima cauza imposibilitatii promovarii oricaror politici economice, de la ajustare economica la cea tehnologica ori de dezvoltare (fizica)economica.
    In lipsa economiei nationale,nu avem acces la resursele (materiale si financiare) necesare dezvoltarii(rezultatul productiei plecind in tarile „proprietare”),nici „textura” primara economica si industriala,pe care sa se poata articula investitorii romani ori straini,nu pot fi construite proiecte de utilizare eficienta a resurselor nationale,sint lipsite de logistica si „motoarele” modernizarii,dezvoltarii durabile,etc.,toate procesele (pozitive)economice nationale.
    3.In concluzie,cred ca analizele cantitative si „calitative” asupra economiei romanesti,trebuie deplasate de obiectul „fictiv” de analiza,care este (inexistenta) „economia romaneasca”,la idei,viziuni,solutii si proiecte care sa conduca la (re)constructie economica,industriala si agricola nationala,care apoi sa permita analize si dezbateri economice „aplicate”,asupra unor situatii existente,cit si diverse proiecte nationale.De ceva vreme,analizele si dezbaterile asupra economiei nationale au devenit strict teoretice,lipsa legaturii acestora cu realitatea economica romaneasca,datorindu-se faptului ca economistii romani refuza sa-si asume „inexistenta” economiei nationale,economie care a disparut treptat(si pe neobservate),mai ales dupa 2000…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Mult așteptatul pachet de măsuri fiscale, anunțat de coaliția de guvernare în urmă cu câteva luni a intrat oficial pe masa guvernului și a fost pus în transparență....

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: