Ce caută Băsescu - CursDeGuvernare.ro
vineri

3 decembrie, 2021

Ce caută Băsescu

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

15 februarie, 2011

”Sunt prost conduşi, vor puterea, dar nu au soluţii şi program în afară de „jos Băsescu” . Întrebarea la care Băsescu dăduse răspunsul de mai sus se referea la motivul pentru ca PSD și PNL vor pierde, potrivit șefului statului, alegerile din 2012.

Că ”vor puterea”, că nu au soluții, program etc nu-i un capat de țară – de la Ceaușescu încoace singurele care au avut program și metodă au fost ”grupurile de interese” din partide, nicidecum premierii și liderii partidelor. Altceva e de reținut aici: vasăzică, ”Sunt prost conduși”…

Dar ce înseamnă, pentru PDL, faptul că e ”bine condus”?


Mai întâi, tehnic. În această săptămână trebuie desenată strategia pentru alegerile din partid: sâmbătă e Consiliul național, unde va fi convocată Conveția din luna mai și unde, cel mai probabil, vor fi anunțate candidaturile. Adică, ne aflăm în săptămâna decisivă în ce priveste rezultatul alegerilor interne, care înseamnă singura șansă de revenire pentru alegerile parlamentare din 2012, care înseamnă singura șansă de-a așeza PDL pe un făgaș politic prin care să evite soarta PNTCD.

Un lucru e cert: mai ușor i-a fost lui Traian Băsescu să câștige două rânduri de alegeri și să reziste unui referendum de suspendare, decât să reformeze un partid politic. Și, în aceeași logică: mai ușor îi va fi PDL să câștige alegerile viitoare după trei ani de criză, decât să se reformeze și să împingă astfel viața politică din România la nivelul următor. Numai în această logică au sens vorbele lui Băsescu-părintele PDL (ca de obicei, la limita Constituției) despre PSD și PNL că sunt partide prost conduse – cu sugestia că PDL este (sau va fi!) bine condus. Și iată de ce.

PDL îi lipsește nu doar liderul reprezentativ, ci și managementul executiv al partidului. Boc nu există decât ca expresie a compromisului, trecut și viitor. Iar singura echipă eficientă din punct de vedere politic are un mare, insurmontabil cusur: e setată genetic pe politica veche, politica aia pe care românii care mai au un interes pentru actul de guvernare o detestă și pe care o vor eradicată.

Toată lumea blamează tripleta Blaga-Videanu-Berceanu. Dar e o eroare: această echipă a fost la butoanele și finanțele uriașei și complicatei mașinării cu care a câștigat alegerile PDL (mașinărie care a făcut-o pe EBA parlamentar european, și ar fi putut face pe oricine altcineva). Dar această echipă nu poate pur și simplu să fie altceva – și acesta e paradoxul prin care are de trecut și PDL: să păstreze eficiența electorală a unui atare mecanism, dar să și reînnoiască nu doar partidul, ci și maniera de-a face politică.


Spun că are de trecut ”și PDL” pentru că acest paradox e punctul terminus al manierei în care toate partidele noastre fac politică de 20 de ani: uitati-vă la PSD; partid cu un june vivace în frunte, și ne arata o ”stângă” înțepenită, încleiată de coteriile bătrânilor departe de criza economică prin care trebuia să se miște ca peștele în apă, și din care trebuia să iasă cu 70 de procente. Sau la celălalt mare partid care contează: PNL – o ”dreaptă” captivă în superficialitatea unui lider care n-a văzut oportunitatea de-a pune mâna pe avantajele pe care criza i le-a întins opoziției – poate singurul personaj de care s-ar fi putut teme, după alegeri, Băsescu.

Atât PSD, cât și PNL trăiesc acum dezavantajul de-a fi făcut deja mutările decisive de dinainte de anul electoral, iar reforma lor politică trebuie că va fi amânată pentru când s-o mai găsi timp. PDL încă nu a mutat, și va avea aceeași soartă cu cele două partide dacă nu-și joacă bine cartea în anul care urmează. Mai ales că, din punct de vedere politic – de fapt, ce s-o mai lungim: din toate punctele de vedere – între cele trei partide nu există, în versiunea momentului, nicio deosebire.

Ba există una. Felul în care ”sunt conduse”.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Ei, care să fie rețeta? La ora asta doar putem intui mișcările acestei săptămâni: Boc scos din guvern și împins la conducerea partidului (de fapt, împins să țină scaunul ocupat, să nu-l confiște vreun înfometat de putere, și să execute riguros la butoane); un premier care să învârtă lucrurile la guvern astfel încât ieșirea din recesiune să poată fi bine vândută electoral; și sarcină de partid ca ”stelele” să permită, la alegeri, și ”grupului reformator” să se învârtă pe lângă timonă. Astea trei sunt urmărite, restul sunt fandări, piruete și scheme politicești – rămâne de văzut în ce măsură va accepta PDL rețeta lui Băsescu. Asta ar fi ”mica reformă”.

Marea reformă” va începe atunci când junii expansivi de astăzi, în frunte cu ”Albă ca zăpada”, vor învăța să-și câștige singuri alegerile. Asta dacă până atunci nu vor îmbătrîni, ca Victor Ponta, într-un an cât alții în douăzeci, și nu vor compromite astfel reforma partidului lor.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

9 răspunsuri

    1. nu, mogulul e, oricum, mereu gata indispus 🙂
      se dusese dus in spam alaturi de alte, nu stiu de ce, cand am vrut sa-l re
      transfer l-am sters din greseala

  1. Foarte buna analiza! O mica apreciere personala: BVB „nu poate pur și simplu să fie altceva” pentru ca persoanele respective NU vor sa se schimbe inclusiv pe ele insele!
    Trebuie sa inceapa cu propriile persoane, valabil pentru oricare din tara asta (si nu numai).

    „Fi tu insuti schimbarea pe care o vrei in lume”


    … bine ca mai sunt oameni care nu trebuie sa se schimbe pe sine, DAR trebuie sa se manifeste, sa ceara de la altii sa faca altfel politica, sa intre in politica ei insusi!

    1. eu cred ca nu doar nu vor sa se schimbe, pur si simplu nu pot. si cred ca nu au cum sa poata. după ce ai fost sef de vamă în romania anilor 90, multumeste-te ca ai scapat cu fatza curata – dar nu mai avea pretentia sa faci politica nouă. sau: mai tineti minte cati ani s-a dat la fund radu berceanu dupa ace a fost prima oară ministru? ce trebuia sa faci in guvernarea psd-ului ca sa privatizezi o chestie ca marmosim? cei trei au utiliotatea lor in pdl, de neignorat, si nu ar fi rau sa o inteleaga si sa intoarca partidelor in care au trait putin respect.
      schimbare, da, acolo unde se poate. poti sa schimbi niste obiceiuri, dar nu si felul prin care le-ai deprins.

  2. Adevarul e ca niciun partid n-a reusit sa se reformeze. Ceva, in structura lor de organizare, le impiedica. Probabil ca membrii simpli de partid (care nu se poate sa nu observe ca partidul o ia pe aratura la un moment dat), raman captivii naivi, interesati sau obnubilati ai liderilor si grupurilor de interese pe care le propulseaza.

    1. de aia amj și spus ”la nivelul următor” al politicii; adica al nivelului general, și nu al unui partid. pentru ca eu sunt convins ca un singur partid nu poate trece de unul singur la un nivel superior, iar celelalte sa imparta in continuare alimente și tot felul de mici șpăguțe electorale. sigur, cineva trebuie sa dea tonul.
      ei, da, chestia cu membrii simpli e validă: in organizatii atat de mari schimbarea trebuie să vina de jos in sus. cei dde sus eventual pot propune.

  3. Da, domnule, asa este. Multi vad ca nu vor sa vada asta.

    Punctul 2 de pe agenda, adica „un premier care să învârtă lucrurile la guvern astfel încât ieșirea din recesiune să poată fi bine vândută electoral” se traduce printr-un premier independent. Asta pentru ca PDL nu are un astfel de om care sa fructifice asta: Boc e uzat rau, BVB – evident ca nu. Ce mai ramane? Negoita? Stolojan, Flutur? Mult prea putin. Grupul „reformistilor” are notorietate redusa la nivel national si influenta in partid asisderea.

    Se pare ca greii din PDL (in speta parlamentarii PDL) au zis pas, desi „teritoriul” a zis da. Politica riscanta a lui Basescu ii cam sperie. Desi Basescu are dreptate, era singura cale de castig in situatia actuala.

    Parlamentarii si-au zis: „Decat sa riscam pentru a castiga, mai bine ne multumim cu ce avem”. O sa pierdem alegerile, dar o sa scoatem un scor apropriat de 20%. O sa fie ceva locuri in parlament, nu pentru toti, dar destule. Plus ca un premier de-al nostru mai rapsund ela butoane, mai aloca niste fonduri colo si colo, mai putem sa avem un secretar de stat de-al nostru, etc.

    Cam asta este.

    Si cu asta basta, ne vedem in 2012, la urne. Doar daca nu mai inventeaza Basescu ceva. Dar marja lui de manevra devina tot mai mica…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

9 răspunsuri

    1. nu, mogulul e, oricum, mereu gata indispus 🙂
      se dusese dus in spam alaturi de alte, nu stiu de ce, cand am vrut sa-l re
      transfer l-am sters din greseala

  1. Foarte buna analiza! O mica apreciere personala: BVB „nu poate pur și simplu să fie altceva” pentru ca persoanele respective NU vor sa se schimbe inclusiv pe ele insele!
    Trebuie sa inceapa cu propriile persoane, valabil pentru oricare din tara asta (si nu numai).

    „Fi tu insuti schimbarea pe care o vrei in lume”


    … bine ca mai sunt oameni care nu trebuie sa se schimbe pe sine, DAR trebuie sa se manifeste, sa ceara de la altii sa faca altfel politica, sa intre in politica ei insusi!

    1. eu cred ca nu doar nu vor sa se schimbe, pur si simplu nu pot. si cred ca nu au cum sa poata. după ce ai fost sef de vamă în romania anilor 90, multumeste-te ca ai scapat cu fatza curata – dar nu mai avea pretentia sa faci politica nouă. sau: mai tineti minte cati ani s-a dat la fund radu berceanu dupa ace a fost prima oară ministru? ce trebuia sa faci in guvernarea psd-ului ca sa privatizezi o chestie ca marmosim? cei trei au utiliotatea lor in pdl, de neignorat, si nu ar fi rau sa o inteleaga si sa intoarca partidelor in care au trait putin respect.
      schimbare, da, acolo unde se poate. poti sa schimbi niste obiceiuri, dar nu si felul prin care le-ai deprins.

  2. Adevarul e ca niciun partid n-a reusit sa se reformeze. Ceva, in structura lor de organizare, le impiedica. Probabil ca membrii simpli de partid (care nu se poate sa nu observe ca partidul o ia pe aratura la un moment dat), raman captivii naivi, interesati sau obnubilati ai liderilor si grupurilor de interese pe care le propulseaza.

    1. de aia amj și spus ”la nivelul următor” al politicii; adica al nivelului general, și nu al unui partid. pentru ca eu sunt convins ca un singur partid nu poate trece de unul singur la un nivel superior, iar celelalte sa imparta in continuare alimente și tot felul de mici șpăguțe electorale. sigur, cineva trebuie sa dea tonul.
      ei, da, chestia cu membrii simpli e validă: in organizatii atat de mari schimbarea trebuie să vina de jos in sus. cei dde sus eventual pot propune.

  3. Da, domnule, asa este. Multi vad ca nu vor sa vada asta.

    Punctul 2 de pe agenda, adica „un premier care să învârtă lucrurile la guvern astfel încât ieșirea din recesiune să poată fi bine vândută electoral” se traduce printr-un premier independent. Asta pentru ca PDL nu are un astfel de om care sa fructifice asta: Boc e uzat rau, BVB – evident ca nu. Ce mai ramane? Negoita? Stolojan, Flutur? Mult prea putin. Grupul „reformistilor” are notorietate redusa la nivel national si influenta in partid asisderea.

    Se pare ca greii din PDL (in speta parlamentarii PDL) au zis pas, desi „teritoriul” a zis da. Politica riscanta a lui Basescu ii cam sperie. Desi Basescu are dreptate, era singura cale de castig in situatia actuala.

    Parlamentarii si-au zis: „Decat sa riscam pentru a castiga, mai bine ne multumim cu ce avem”. O sa pierdem alegerile, dar o sa scoatem un scor apropriat de 20%. O sa fie ceva locuri in parlament, nu pentru toti, dar destule. Plus ca un premier de-al nostru mai rapsund ela butoane, mai aloca niste fonduri colo si colo, mai putem sa avem un secretar de stat de-al nostru, etc.

    Cam asta este.

    Si cu asta basta, ne vedem in 2012, la urne. Doar daca nu mai inventeaza Basescu ceva. Dar marja lui de manevra devina tot mai mica…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

A apărut nr. 88 al revistei (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare: Din cele 192 de pagini, 22 sunt alocate unei serii de analize care focalizează pe marea problemă...

rrr