Ce-ar observa guvernul dintr-o privire în datele recensământului

Primul recensământ efectuat conform cu toate normele europene în vigoare a dezvăluit că populaţia reală a României este cu 5% mai mică decât se ştia. Adică un român din 20 era trecut la socoteală în toţi indicatorii statistici, ceea ce nu corespundea realităţii constate pe teren.

Faţă de ultima estimare oficială, valabilă la 1 iulie 2011, de 21.354.396 locuitori, se înregistrau, potrivit Recensământului naţional efectuat în perioada 20-31 octombrie 2011, 20.254.866 locuitori. Dintre aceştia, 19.042.936 locuitori constituiau populaţia stabilă, 910.264 persoane figurau ca fiind plecate pe perioadă îndelungată iar 301.666 persoane erau temporar prezente (cetăţeni străini sau fără cetăţenie veniţi în România pentru o perioadă mai mică de 12 luni).

Sub 20 de milioane de cetăţeni români

Simplificând puţin, pentru a trece de avalanşa de cifre seci, suntem ceva mai puţini de 20 de milioane de cetăţeni români, undeva spre un milion dintre noi lucrează afară dar se mai întorc în ţară iar aproape 1,5 milioane români au plecat din ţară şi s-au stabilit în străinătate. Am făcut abstracţie de sporul natural negativ, despre influenţa căruia nu avem date până acum. Şi am inclus în rândul concetăţenilor imigraţia aflată în creştere, despre care nu avem încă o evaluare la nivelul celor care s-au stabilit la noi, dar ştim deja că partea provizorie, acele persoane temporar prezente menţionate mai sus, reprezintă deja 1,5% din populaţie.

Cert este că, potrivit noilor date, fie ele şi cu caracter provizoriu, indicatorii care au populaţia la numitor vor creşte cu circa 5%, iar cei cu populaţia la numărător vor scădea cu circa 5%.

De exemplu, recent menţionata datorie externă pe cap de locuitor nu ar mai fi 4.590 euro pe locuitor ci de de 4.840 euro pe locuitor.

În schimb, densitatea populaţiei scade de la 91 locuitori/km pătrat la 85 locuitori / km pătrat.

Familiile s-au micşorat puternic

Dar cea mai spectaculoasă schimbare s-a produs la nivelul familiilor. Dimensiunea medie a acestora a scăzut de la 2,9 persoane la 2,66 persoane pe gospodărie, tendinţa fiind şi mai pronunţată în mediul urban (2,53 persoane) şi Bucureşti (2,39 persoane).

Până şi în mediul rural, avem azi doar 2,83 persoane pe gospodărie, sub media naţională de la recensământul din 2002. Aceste modificări sunt relativ importante şi pot schimba complet perspectiva asupra consumului în gospodăriile populaţiei.

Variabilitatea tot mai mare a acestui consum face „coşul” folosit la calculul inflaţiei mai puţin reprezentativ, cu efecte asupra credibilităţii pe categorii sociale dar şi asupra măsurilor de politică economică ce nu vor mai putea fi luate „în general” ci vor trebui mai bine ţintite.

O soluţie alternativă ar fi dată de experienţa statisticii britanice, care exclude din calculul anumitor indici naţionali marile averi şi gospodăriile de o singură persoană vârstnică, pentru că ambele categorii au o structură de consum complet atipică.

La fiecare 16 locuinţe, una nu a putut fi recenzată în Capitală

Desigur, cifrele colectate mai trebuie prelucrate, dar trendurile menţionate mai sus sunt indubitabile şi mai pot fi făcute doar mici ajustări la a doua zecimală. Dar, cea mai mare dificultate o reprezintă nu prelucrarea datelor ci lipsa datelor, procentajul mare de locuinţe unde nu s-a putut face recenzarea.

Cam o locuinţă din 36 nu a putut fi recenzată la nivel naţional, cu valori peste medie în marile oraşe, precum Bucureşti ( 1 din 16), Timişoara ( 1 din 17), Iaşi ( 1 din 33) şi Constanţa ( 1 din 34). Pentru a avea o imagine mai concretă, 1 din 16 înseamnă cam 3 locuinţe la fiecare scară de bloc de opt etaje, a câte şase apartamente pe etaj.

Chiar şi estimarea de 1 milion de persoane plecate în străinătate sau care nu au putut fi contactate apare hazardată. Dacă acestea corespund celor 2,8% locuinţe nerecenzate, atunci ar însemna să avem 4,2 persoane pe locuinţă, ceea ce apare drept greu de crezut.

165.000 de români nu figurează în nici o gospodărie

În fine, dar nu în ultimul rând, este impresionant numărul celor care stau în spaţii colective de locuit sau sunt persoane fără adăpost. Altfel spus, aproape 165 de mii de români, 0,9% din populaţie sau un român la fiecare 115 persoane nu locuieşte într-o gospodărie.

Gospodărie în care să poată fi înregistrat şi să conteze atunci când se fac anchetele de venituri şi cheltuieli necesare pentru diverşi indicatori de nivel de trai şi de politică economică, să zicem venitul mediu lunar sau indicele preţurilor de consum.