Carl Bildt: După Gaza

După atacul terorist al Hamas din 7 octombrie, lumea susține, pe bună dreptate, dreptul Israelului de a se apăra.

Dar liderii politici și comunitatea internațională trebuie să înceapă să se gândească la cum să pună regiunea pe calea către pace și stabilitate durabilă, spune Carl Bildt, fost ministru de externe și fost premier al Suediei, actual copreședinte al Consiliului European pentru Relații Externe.

Opinia sa, publicată în Project Syndicate (cu precizarea că intertitlurile aparțin redacției):

Trebuie să luăm în considerare și cum am ajuns aici

Gaza riscă acum să se scufunde într-un nou iad. Nu există scuze pentru atacul vicios al Hamas asupra Israelului, care a ucis aproximativ 1.600 de oameni, mulți dintre ei civili nevinovați, și nici pentru luarea de ostatici. Lumea afirmă pe bună dreptate dreptul Israelului de a se apăra.

Dar trebuie să luăm în considerare și cum am ajuns aici și dacă există încă vreo cale viabilă către pacea și stabilitatea regională atât pentru israelieni, cât și pentru palestinieni. Deși sunt primele zile în acest ultim război, avem datoria să gândim diferite scenarii.

Două decenii de progres diplomatic de după războiul de Yom Kippur au fost urmate de trei decenii de regres

După atacul surpriză coordonat al Siriei și Egiptului împotriva Israelului, cu aproape exact 50 de ani înainte, în octombrie 1973, Israelul a privit în ochi posibilitatea înfrângerii. Dar israelienii au întors situația în cele din urmă și au ieșit învingători, creând condițiile unui proces treptat de încheiere a ostilităților din regiune.

După ce pacea a fost atinsă între Israel și doi dintre vecinii săi – mai întâi Egipt și apoi Iordania – toată lumea s-a putut îndrepta către problema palestinienilor care trăiau sub ocupația israeliană din 1967. În acest scop, Acordurile de la Oslo din 1993-95 au creat posibilitatea unui viitor în care un stat palestinian ar exista pașnic alături de Israel, cele două împărțind chiar Ierusalimul drept capitală comună.

În mod tragic, însă, cele două decenii de progres diplomatic de după războiul de Yom Kippur au fost urmate de trei decenii de regres. Forțele care s-au opus reconcilierii și unui compromis pașnic au câștigat avantajul de ambele părți.

Și comunitatea internațională poartă responsabilitatea pentru acest eșec

Fundamentaliştii palestinieni din Hamas şi organizaţiile aferente s-au întărit, iar fanaticii israelieni şi-au extins aşezările ilegale pe terenul ocupat care trebuia să devină teritoriul unui viitor stat palestinian. Împreună, fanatici de ambele părți au distrus podul construit de Acordurile de la Oslo.

Dar și comunitatea internațională poartă responsabilitatea pentru acest eșec. Uniunea Europeană și Statele Unite au fost prea divizate și distrase pentru a se angaja serios într-un proces susținut de pace. Tuturor le-a fost mai ușor să uite pur și simplu de problema palestiniană.

Chiar înainte de atacul din 7 octombrie, nu mai era aproape nimic din ceea ce imaginau Acordurile de la Oslo. Deocamdată, toată lumea arătă cu degetul.

A fost o greșeală să credem că problema palestiniană poate fi lăsată deoparte

Așezările ilegale israeliene au continuat să se extindă, instituind un sistem de apartheid de facto în Cisiordania, iar Autoritatea Palestiniană și-a pierdut toată credibilitatea. Palestinienii mai tineri disperă pentru viitorul lor, iar unii au ajuns la concluzia că violența este singurul răspuns.

Recentele Acorduri Avraam, care au deschis calea pentru normalizarea relațiilor diplomatice dintre Israel și Emiratele Arabe Unite și Bahrain, au fost, fără îndoială, o evoluție pozitivă. Dar a fost o greșeală să credem că problema palestiniană poate fi lăsată deoparte. Trebuia să reapară mai devreme sau mai târziu, iar odată cu atacul terorist îngrozitor al Hamas, a apărut.

Ce va urma după distrugerea Hamas? Nimeni nu știe

Atenția lumii se concentrează, de înțeles, asupra intenției declarate a Israelului de a eradica Hamas.

Vom asista în curând la o operațiune armată israeliană masivă pentru a distruge conducerea și infrastructura grupului din Fâșia Gaza, foarte populată. Dar ce va urma după ce acest obiectiv va fi atins?

Va reafirma Israel controlul direct asupra Gaza, care va fi pustiită? Va permite sutelor de mii de palestinieni strămutați să se întoarcă la casele lor? Sau pur și simplu se va retrage și va risca să permită ca o nouă amenințare la adresa securității sale să prindă rădăcini?

Nimeni nu știe, pentru că nu există o soluție reală.

O Gaza izolată va fi întotdeauna o problemă

În Orientul Mijlociu de astăzi, o Gaza izolată va fi întotdeauna o problemă, indiferent de cine încearcă să o guverneze. După ce armele au tăcut și morții au fost numărați, liderii politici vor avea datoria să reînnoiască căutarea păcii. Evident, emoțiile primează în acest moment. Dar trebuie să ne întrebăm dacă este posibil – și de ce ar fi nevoie – să facem din 2023 începutul unui nou proces de pace, un nou 1993.

Cu siguranță, situația de astăzi este foarte diferită, pentru că pozițiile s-au radicalizat de ambele părți.

Dar un bun punct de plecare ar fi revenirea la principiile de bază ale Inițiativei Arabe de Pace din 2002. Propunerea, asupra căreia Arabia Saudită a preluat conducerea, a fost de a oferi o normalizare diplomatică cu Israelul în schimbul încheierii ocupației și să le ofere palestinienilor un nou viitor.

Fără viziune, cel mai bun lucru care se poate obține este o pauză până la următoarea tragedie

După o generație care a eșuat, poate că vor apărea noi lideri – de ambele părți – pentru a reveni la acest cadru. Ca întotdeauna, diavolul se va ascunde în detalii.

Dar orice proces de pace trebuie să înceapă cu o recunoaștere a principiilor de bază și trebuie să fie încorporat într-un context internațional mai larg, care include mari puteri precum SUA, UE și, probabil, acum și China. Pentru moment, acesta este doar un vis. Dar fără o astfel de viziune, cel mai bun lucru care se poate obține este o pauză până la următoarea tragedie.

Ororile sunt pregătite în zilele și săptămânile următoare. Pe măsură ce tancurile vor începe să intre în Gaza, se poate doar spera că războiul se va desfășura în așa fel încât să nu distrugă posibilitatea păcii în viitor.

Respectarea dreptului internațional, în special a dreptului internațional umanitar, este primordială. Este fundația pe care s-ar putea construi un viitor pașnic.

Odinioară, aceste pământuri au insuflat omenirii speranța Raiului. Nu trebuie să le permitem să se scufunde în Iad. Acestea sunt zile negre. Este mai important ca niciodată să menținem lumina speranței aprinsă.

***