Sumele trimise în ţară au scăzut semnificativ pe parcursul ultimilor trei ani, astfel încât indicatorii ce arată importanţa acestor bani relative la investiţiile străine directe (ISD) s-au deteriorat semnificativ în 2017.
Pentru prima data, datele disponibile arată un raport de doar 99% între veniturile secundare nete şi ISD pe primele cinci luni, situate la jumătate faţă de ce se consemna în anul 2013.
Modificarea modului de înregistrare statistică a complicat puţin lucrurile, în sensul că sumele trimise în ţară ca transferuri private au fost incluse în partea de venituri secundare a contului balanţei de plăţi, alături de transferurile administraţiei publice, care, în mod evident, nu a performat la acest capitol în ultima perioadă.
Modificarea de metodologie
Începând cu anul 2014, standardul metodologic internaţional pentru elaborarea balanţei de plăţi este asigurat de Manualul FMI Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională, ediţia a-VI-a (BPM6). Pentru a menţine şi îmbunătăţi coerenţa între statisticile macroeconomice internaţionale, manualul a fost elaborat în concordanţă cu actualizarea Definiţiei OECD benchmark a investiţiilor străine directe (BD4 – 2008), precum şi a Sistemului Conturilor Naţionale (SCN 2008). Metodologia BPM6 a fost transpusă în legislaţia europeană prin Regulamentul UE nr. 555/2012 privind statisticile comunitare în domeniul balanţei de plăţi, al comerţului internaţional cu servicii şi al investiţiilor străine directe.
Cu toate acestea, se poate observa o evoluţie descrescătoare a sumelor trimise în ţară de cei care lucrează în străinătate, dincolo de veniturile din muncă înregistrate oficial. Venituri care figurează pe segmentul de venituri primare, conform aceluiaşi manual BPM6.
De remarcat şi avansul sumelor trimise acasă de ”căpşunarii” altora care lucrează la noi, avans ce a diminuat tot mai pronunţat efectul valutei trimise acasă de ”căpşunarii” nostri (vezi tabelul).
Puţin cam simplist dar elocvent, se poate spune acum că principalii investitori din exterior în România nu mai sunt românii care trimit bani acasă – situaţie intrată în „folclorul” economic – ci chiar firmele care dezvoltă activităţi în România (cu observaţia esenţială că sumele obţinute din activitatea derulată aici şi reinvestite apar ca şi cum ar fi venit tot din afară).
Iar asta în condiţiile în care, dacă ne uităm la nivelul pe primele cinci luni din anul curent al ISD-urilor, s-ar părea că nu avem şanse să reedităm trecerea pragului de patru miliarde euro bani injectaţi în economia noastră în 2016, care au susţinut balanţa de plăţi şi cursul de schimb. Ceea ce nu trebuie să ne mire, date fiind desele modificări de taxare propuse de guvernanţi şi creşterea prea rapidă a salariilor în sectorul de stat, market-maker pe piaţa muncii.
Una peste alta, situaţia pare a se fi schimbat destul de net în raport cu anii anteriori. Cam cine trebuia şi putea să plece din ţară a plecat. Unii au găsit acolo pe cineva, şi-au întemeiat o familie, şi-au cumpărat o casă, rudele rămase în ţară s-au împuţinat şi tot aşa până când sumele trimise au devenit tot mai mici şi mai rare.
Interesant este că, din perspectiva strict tehnică a balanţei de plăţi, administraţia publică ar fi trebuit să preia o parte din acest declin şi să aducă în ţară sume care să susţină balanţa de plăţi, dincolo de impactul cert negativ asupra investiţiilor publice.
După cum ar fi fost importantă şi susţinerea unui curs al leului mai apropiat de cei 4,49 lei/euro prevăzuţi în bugetul pe 2017, necesari pentru stabilitate şi pentru obţinerea unei creşteri economice care să nu fie afectată pe partea de creştere a preţurilor.
Revenind însă la sumele trimise acasă, deja se conturează o dilemă în privinţa tentativelor de a facilita reîntoarcerea în ţară a unora dintre cei plecaţi anterior. Pe de o parte, ar veni cu banii strânşi şi cu experienţa acumulată dar, pe de alta, nu ar mai trimite (evident) valută în ţară.
În plus, pe zona de ”căpşunari” străini (evident, un fel de spune, o bună parte din expaţii de la noi au funcţii mult mai importante), creşterea salariilor va afecta suplimentar şi sumele rămase ca sold între sumele trimise în ţară şi cele trimise din ţară în afară.
Cert este că va trebui gândită mult mai bine această chestiune şi luate măsuri optime pentru întreaga economie, deoarece este în joc o sumă care a ajuns peste cele 3 procente fatidice din PIB anul trecut pe partea de intrări şi aproape 1,5% în termeni neţi. Ceea ce nu este puţin lucru pentru stabilitatea macroeconomică şi perspectivele de dezvoltare pe termen lung.
Urmărește-ne pe Google News
