Prin Legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2015, plafonul obligatoriu al soldului bugetului general consolidat, exprimat ca procentaj în PIB, este de -1,8% pentru 2015 și -1,1% pe 2016. Plafonul privind datoria publică, conform metodologiei UE pentru sfârşitul anului 2015, este de 39,6% din PIB. Prin urmare, deficitul maxim de 1,1% pentru anul 2016 va fi deja stabilit și va trebui păstrat de eventualele guverne viitoare, independent de anul electoral.
Din perspectiva angajaților la stat, trebuie subliniat că alocările pentru personal ale bugetului general consolidat, exprimate ca procentaj în PIB au fost stabilite la 6,8% pentru anul 2015 și 6,6 % pentru 2016. ceea ce lasă puțin loc pentru indexări și/sau suplimentări de personal, mai ales dacă obiectivele de creștere economică nu vor fi atinse.
Interesant este că în anexe este prevăzută ca plafon pentru cheltuielile totale de personal bugetar din 2015 suma de 48.373,4 milioane lei. Ceea ce ar echivala cu doar 6,1% din PIB-ul estimat la 790,7 miliarde lei.
În articolul 3, alineatul 7 al legii se stabilește că plafonul soldului primar al bugetului general consolidat
pentru anul 2015 este de 2.288,8 milioane lei sau 0,29% din PIB. Este și suma cu care veniturile vor putea depăși cheltuielile, dacă se face abstracție de cheltuielile aferente datoriilor contractate. Acestea fiind de 1,83% + 0,29% din PIB adică 2,12 % din PIB estimat sau aproximativ 16,7 miliarde lei.
Acesta este costul anual plătit pentru apelarea la fonduri ale instituțiilor internaționale sau private pentru a acoperi diferențele succesive dintre încasările și cheltuielile bugetare. Simplificând, raportat la soldul de 39,6% din PIB stabilit pentru datoria externă, rezultă un cost situat undeva în jur de cinci la sută din acest sold. Sau plata unei sume duble față de cea împrumutată, pe parcursul a 20 de ani.
Fapt important, veniturile bugetului general consolidat, care nu includ asistenţa financiară din partea UE sau alţi donatori au fost stabilite la 220.509,1 milioane lei. Ceea ce înseamnă că diferența echivalentă cu circa 5,8 miliarde lei sau circa 0,73% din PIB (circa două cincimi din deficitul programat la 1,83%) ar trebui să vină din partea acestor donatori și nu din colectarea de taxe și impozite.
Dacă ar fi să facem legătura cu sumele plătite în contul datoriei publice, ar rezulta că o parte semnificativă din bani sunt indirect achitați de către donatori către creditori, via România. Astfel se poate influența (mai mult în bine, deocamdată) ce facem cu o bună parte din cheltuieli.
În plus, există interesul extern ca noi să avem o situație macroeconomică bună, astfel încât circuitul să poată fi parcurs la un curs relativ stabil.
În eventualitatea în care am fi isteți să consumăm ceva mai puțin și să alocăm ceva mai mult, astfel încât să atragem mai multe fonduri nerambursabile, am putea să achităm pe calea indirectă menționată întreg costul datoriei externe și ne-am dezvolta mai repede. Îndeosebi prin proiecte de infrastructură cofinanțate cu doar 5% – 15% de la buget și solicitate insistent de UE.
Un răspuns
Felicitari
k