O săptămână dominată de criza din lumea arabă, de revoltele din Libia, înecate în sânge şi de reacţiile pro sau contra regimului lui Gaddafi din lumea europeană, evacuarea de urgenţă a refugiaţilor de pretutindeni care vor să scape cât mai repede din Tripoli, pe calea aerului sau pe apă; dar şi proteste şi răspunsuri dure ale forţelor de ordine în Bahrain, Yemen şi Iran.
Duminică, 27 februarie
Weekendul care a trecut a fost unul tensionat pentru relaţiile dintre Turcia şi Uniunea Europeană. Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a acuzat societatea germană de xenofobie şi guvernul german de discriminare, înainte de a se întâlni cu cancelarul Angela Merkel. Aprecierile au fost făcute după o întrevedere destul de neprietenoasă cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy. Vorbind cu un grup de etnici turci, în Dusseldorf, duminică, Erdogan s-a referit la exenofobia din “anumite ţări europene, în special din Germania”. A amintit că “islamofobia” este o crimă contra umanităţii, la felcum este şi antisemitismul. Erdogan a cerut politicienilor germani să nu alimenteze teama de străini, dar a cerut şi celor 2,5 milioane de etnici turci din Germania să încerce să se integreze în societate. “Vreau ca toată lumea să înveţe germana şi să ajungă la cel mai ridicat nivel de educaţie pe care-l poate atinge, vreau ca turcii să fie prezenţi în Germania la toate nivelele administraţiei, politicii şi societăţii civile”, a spus premierul turc. Cu o zi înainte, Erdogan a fost foarte aproape de a acuza de rasism, într-un interviu pentru cotidianul regional “Rheinische Post”, partidul cancelarului german Angela Merkel.
Marţi, 1 martie
Circa 50 de imigranţi din Grecia, intraţi în greva foamei în urmă cu cinci săptămâni, au avut nevoie de spitalizare. Circa 280 de imigranşi din Atena şi Salonic au intrat în greva foamei, la final de ianuarie, cerând autorităţilor elene să le elibereze permise de reşedinţă. Unii dintre protestatari au fost trataţi la spital pentru probleme grave cu rinichii, potrivit presei elene. În timpul demonstraţiei din faţa Parlamentului de la Atena, au fost relatatate mici incidente cu poliţia. Mulţi dintre grevişti, în majoritatea lor din Africa de Nord, au încetat să mai bea şi apă, potrivit martorilor. Miercuri, numărul marocanilor internaţi a ajuns la 98. Oficialii greci refuză să le acorde permise imigranţilor intraţi ilegal în ţară, susţinând că în felul acesta ar încuraja astfel de acţiuni. Pe de altă parte, greviştii spun că mulţi dintre ei lucrează în Grecia de 10 ani, fiind mereu discriminaţi de angajatori şi hărţuiţi de poliţişti, şi sunt dispuşi să-şi rişte viaţa pentru a intra în legalitate.
În ceea ce priveşte situaţia din Libia, ea s-a înrăutăţit pe zi ce trece. Liderii europeani au decis să organizeze un summit, la Bruxelles, în 11 martie, pentru a analiza situaţia din această ţară. În aceeaşi zi va avea loc o reuniune a liderilor din cele 17 ţări ale zonei euro, în care se va dezbate problema guvernării economice comune. „Voi propune Consiliului European câteva linii strategice de răspuns al UE la ultimele evenimente din Libia şi din ţările vecine din sudul Uniunii”, a spus preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy. Uniunea a decis să organizeze o astfel de întâlnire, la presiunea Franţei şi a Marii Britanii, foste mari puteri coloniale din nordul Africii, cărorali s-au adăugat Italia, Polonia şi Spania. Acum Occidentul se află în situaţia de a accepta că Muammar Gaddafi a devenit o problemă, dar nu găseşte soluţii acceptate de toată lumea de a scăpa de colonel fără a produce pagube colaterale. O idee a fost cea de a face presiuni asupra liderului de la Tripoli impunând o zonă aerian interzisă deasupra Libiei. Secretarul american al apărării, Robert Gates, a sugerat că Italia şi Franţa ar putea prelua conducerea unei astfel de acţiuni, având în vedere că se află cel mai aproape de Libia. Prima reacţie a Romei a fost grăitoare pentru răspunsul neuniform al statelor vestice lacriza din Libia. Ministrul italian al apărării a declarat că ţara sa nu poate interveni de una singură, ci este o problemă ce ţine de competenţa ONU şi a NATO. În acelaşi timp, premierul Silvio Berlusconi şi-a atras criticile opiniei publice spunând că nu vrea să-l deranjeze cu un telefon pe Gaddafi, la începutul violenţelor de pe străzile din Libia. Ministrul apărării a precizat, ulterior, că Italia regretă violenţele din Libia, dar are interese de apărat în această ţară şi va adopta o poziţie prudentă faţă de acest subiect. Petrolul din Italia provine în proporţie de 25% din Libia, iar gazul în proproţie de 10%, dar aceste rezerve au fost întrerupte în contextul revoltelor din ţara africană.
Pe de altă parte, comisarul european pentru extindere, cehul Stefan Fuele, a vorbit, în Parlamentul European, la începutul săptămânii, despre faptul că Europa trebuie să se arate umilă în legătură cu trecutul său, în care nu a susţinut destul de puternic drepturile omului şi democraţiile locale din lumea arabă. “Prea mulţi dintre noi se simt acum victime ale viziunii pe care au avut-o că regimurile autoritare erau o garanţie a stabilităţii în regiune”, a spus fostul diplomat ceh, acum comisar european. El consideră că Europa ar trebui să susţină demonstranţii pro-democraţie şi nu dictatorii care-şi ucid concetăţenii. “Mulţimea de pe străzile din Tunis, Cairo şi alte oraşe se luptă în numele unor valori pe care noi le împărtăşim. Pentru ei şi cu ei ar trebui să colaborăm azi, nu cu dictatorii care varsă sângele poporului fără să le pese de pierderea de vieţi omeneşti”, a conchis oficialul UE.
Miercuri, 2 martie
Şeful Comisiei Europene Jose Manuel Barroso i-a cerut, miercuri, liderului libian Muammar Gaddafi să plece de la conducerea ţării şi să redea Libia cetăţenilor ei. Şi el a subliniat că trebuie ca Europa să le spună libienilor că este alături de ei. “Vreau să le spun, de la Bruxelles, în special tinerilor arabi care luptă acum pentru libertate şi democraţie, că suntem de partea lor”, a spus Barroso. Vorbind despre revoluţiile din Africa, oficialul le-a catalogat ca fiind “un rendez-vous cu istoria” pentru Uniunea europeană, născută şi ea în urma unor revolte contra regimurilor totlitare după al doilea război mondial şi după războiul rece. Amintind opiniile potrivit cărora ţărilor arabe nu li se potriveşte democraţia, Barroso a precizat că el conisderă contrariul în acestă privinţă şi este de partea luptătorilor pentru democraţie.
Comisia Europeană promite fonduri între 3-10 milioane de euro şi a început să trimită ajutoare zecilor de mii de refugiaţi tunisieni care fug din Libia. CE încearcă să coordoneze şi eforturile statelor membre ale Uniunii de a trimite corturi şi pături. ONU a făcut un apel umanitar internaţional pentru ajutorarea celor circa 85.000 de oameni care au trecut graniţa în Tunisia, în ultimele două săptămâni. Alţi 40.000 aşteaptă la graniţă. E o situaţie umanitară foarte serioasă, a aprecita şi comisarul European pentru sprijin umanitar, Kristalina Georgieva, care s-a deplasat, joi, la faţa locului, pentru a înţelege mai bine situaţia din zonă. Jumătate dintre refugiaţii din Libia, care au ajuns deja în Tunisia sunt egipteni, 3.000 sunt tunisieni care s eîntorc acasă şi 1.600 sunt libieni, potrivit datelor CE. Şi vicepremierul britanic Nick Clegg a susţinut necesitatea ca ţările europene să ajute statele din nordul Africii, precum Libia şi Egiptul, de data aceasta în privinţa reformării vieţii politice. Luni, primul ministru britanic David Cameron a spus că toate opţiunile sunt luate în considerare în catzul în care Gaddafi continuă să ucidă rebelii.
Joi, 3 martie
Situaţia s-a complicat în Libia, în cursul zilei de joi, când atacurile aeriene au fost reluate contra rebelilor din oraşele estice, precum Brega şi Adjabiya, la o zi după ce ofensiva pro-guvernamentală a fost oprită. La graniţa Tunisiei cu Libia, situaţia umanitară rămâne incertă, mii de oameni încercând în continuare să părăsească ţara. Curtea Penală Internaţională a anunţat că va investiga implicarea colonelului Gaddafi în crimele contra umanităţii săvârşite în Libia.
Discuţiile referitoare la Libia, înăbuşirea revoltelor şi consecinţele ei, au abordat şi subiectul sensibil al comerţului cu arme, din ţări europene către statul nord-african. O companie italiană, de exemplu, a vândut 11.000 de pistoale şi puşti în Libia, la finalul lui 2009, ceea ce denotă incapacitatea UE de a controla comerţul cu arme, dar şi pericolul pe care-l reprezintă vânzarea de armament către ţările cu probleme. Firma italiană Fabbrica d-Armi Pietrol Beretta a trimis arme, în secret, în valoare de 7.936.900 de euro, din Italia, prin Malta, către Tripoli. Nu exista un embargou asupra Libiei, deci nu au fost încălcate legile europene, dar situaşia relevă problemele pe care UE şi Italia le au în a controla regimul armelor. UE susţine că Gaddafi a ucis circa 2.000 de oameni în violenţele atroce din Libia, iar o mare parte a armelor care au ajuns acolo sunt, din păcate, din Italia. Berreta a negat., ăn 24 februarie, informaţiilepotrivit cărora ar fi vândut arme în valoare de 79 milioane de euro, dar a uitat să amintească de contractul în valoare de 8 milioane de euro încheiat în acelaşi scop cu guvernul libian.
În altă ordine de idei, UE a dat publicităţii lista celor 26 de persoane, membri ai regimului de la conducerea ţării, cărora li se vor aplica sancţiuni. Dar, în acelaşi timp, autorităţile libiene au arestat trei soldaţi olandezi, care încercau să evacueze doi refugiai. Este vorba despre trei piloţi de elicopter, doi bărbaţi şi o femeie. Pe lista UE cu persoanele cărora li s-a restricţionat accesul în statele membre şi li s-au îngheţat conturile şi averile, se află Muammar Gaddafi şi 15 asociaţi ai săi, plus soţia liderului libian, Safia Farkash Al-Barassi, de 58 de ani, dar şi vicepreşedintele fondului libian pentru investiţii (LIA), Mustafa Zarti, care a zburat la Viena, în 21 februarie, cu o posibilă misiune de a ascunde banii lui Gaddafi. LIA se pare că manageriază proprietăţi libiene de zeci de miliarde de euro, în întreaga lume, printre care un hotel de lux în Londra, şi mai multe clădire de birouri în zonele luxoase ale Londrei.
Vineri, 4 martie
Lumea întreagă este cu ochii pe Libia, după ce protestatarii s-au întors pe străzi şi demonstrează contra regimului lui Gaddafi. O bătălie dură s-a dus în oraşul libian Zawiya, după ce foţele loiale lui Gaddafi au început o operaţiune de a recuceri oraşul din mîinile rebelilor. În jur de 50 de oameni au murit deja, potrivit martorilor oculari, alte zeci de oamenii fiind răniţi şi îngrijiţi în spitale. Lupte de stradă au fost raportate şi în portul Ras Lanuf, în timp ce în Tripoli, forţele de securitate au tras cu gaze lacrimogene pentru a dispersa protestarii. Ştirile venite din Ras Lanuf au descris zgomotele produse de exploziilor multiple şi artileria grea care se aude pe străzile oraşului. Luptătorii opoziţiei au avansat în oraş, dar susţinătorii lui Gaddafi s-au retras apoi au revenit cu forţe noi în oraş, a doua zi.
Surpinzător, un comisar european a făcut azi declaraţii care se pot interpreta ca o susţinere a dictatorului libian. Comisarul pentru sănătate, maltezul John Dalli, a declarat jurnaliştilor că el nu crede că cineva are dreptul de a spune când şi dacă Gaddafi trebuie să plece de la putere. “Cred că Gaddafi trebuie să ia singur decizia şi se bucură de susţinerea oamenilor, după cum a spus la televiziune. Cred că Gaddafi a făcut primii paşi către reconciliere”, a spus el. Dalli a spus că nu-i ia apărarea, în niciun caz, liderului libian şi a condamnat violenţele din ţară. Dar apoi a repetat vorbele spuse de Gaddafi, care acuză protestatarii că manipulează mass-media. O posibilă explicaţie este că actualul comisar european a înfiinţat, în 2004, în Malta, o firmă de consultanţă, care să faciliteze contactele oamenilor de afaceri maltezi în Libia, deschizându-şi şi un birou la Tripoli. A lucrat şi ca director al companiei Azizia Glass Manufacturing, care a deţinut o fabrică de mai multe milioane de euro în statul african.
Tot vineri, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a spus că Alianţa nu are nicio intenţie de a interveni în Libia. Într-un interviu acordat BBC, Rasmussen a precizat că NATO nu consideră că situaţia din Libia sau din ţările din regiune reprezintă un pericol la adresa Alianţei sau a unei ţări membre, dar urmăreşte cu atenţie evenimentele şi condamnă cu fermitate folosirea forţei armate contra demonstranţilor paşnici. “Suntem pregătiţi pentru orice eventualitate, dar nu avem nicio intenţie să intervenim acolo”, a precizat el.
În acest timp, europarlamentarii şi-au mărit alocaţiile lunare pentru cheltuieli cu personalul şi birourile, cu 1.500 euro, o măsură similară fiind luată şi anul trecut, în ciuda bugetelor de asuteritate din toate ţările membre UE. Decizia comitetului bugetar al PE va face ca veniturile totale ale acestei legislature să crească cu aproape 13,25 milioane de euro în 2011. Europarlamentarii socialişti şi Partidul Popular European, de centru-dreapta, au susţinut aceste creşteri bugetare, în timp ce alte grupuri parlamentare au considerat decizia ca fiind nejustificată. Parlamentarul german din grupul Verzilor Helga Trupel a declarat că decizia aceasta demonstrează că parlamentarii europeni sunt rupţi de realitatea fiscală şi în acest fel trimit mesaje greşite cetăţenilor europeni. Susţinătorii acestei suplimentări de fonduri spun că banii sunt necesari pentru angajarea de noi funcţionari, în contextul creşterii volumului de muncă după adoptarea Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009.
