De la criza energetică din Europa declanșată de invadarea Ucrainei de către armata rusă, oficialii de la Bruxelles nu au recunoscut cu sinceritate că situația este foarte gravă. De exemplu, a fost interpretat eronat ceea ce a fost pur și simplu un noroc orb cu vremea blândă din ultimele două ierni pentru a proclama un succes strategic al asigurării securității energetice. În prezent este însă și mai rău: factorii de decizie europeni se lasă iar manipulați cu privire la prognoze, se arată într-o analiză publicată de Bloomberg.
Javie Blas, editorialist la Bloomberg face o analiză foarte critică la adresa politicilor economice, în special energetice, promovate la Bruxelles și care introduc practic întreaga Uniune Europeană în recesiune. Iar în acest an, este cu atât mai grav cu cât ne vom confrunta cu o iarnă mai rece, apropiată de normal.
Iar rezultatul este o altă iarnă cu prețuri mari, nu doar la gaze naturale ci și la energie electrică, punând sub semnul întrebării viitorul companiilor industriale mari consumatoare de energie din regiune.
Rareori trece o săptămână fără ca într-un sector major industrial să nu se anunțe închideri de fabrici, reducerea locurilor de muncă și pierderi de producție în valoare de miliarde de euro.
Energie scumpă = Inflație mare
Și gospodăriile populației sunt afectate în egală măsură. Prețurile de vânzare în retail la gaze naturale și electricitate vor crește, exercitând presiuni inflaționiste, care dau dureri de cap Băncii Centrale Europene și Băncii Angliei în efortul lor de a reduce dobânzile.
Prețurile angro la gaze în Europa au crescut în această săptămână la 47 euro pe megawatt-oră, dublu față de prețul minim atins în februarie. În timp ce prețurile actuale reprezintă o fracțiune din maximul istoric stabilit la peste 300 EUR/MWh la apogeul crizei energetice de la mijlocul anului 2022, ele rămân cu aproximativ 130% peste media din perioada 2010-2020.
Gazele în UE sunt de peste ori mai scumpe ca în SUA: europenii și-au redus producția pe considerente politice
Provocarea este cuprinsă însă în două prețuri. În primul rând este costul gazului în Europa, măsurat prin așa-numitul punct de referință Title Transfer Facility (cunoscut sub numele de TTF – un punct de tranzacționare virtual pentru gaze naturale în Țările de Jos, considerat ca referință pentru piața europeană). Miercuri, TTF a fost de aproximativ 14 USD per milion de unități termice britanice (mBTU).
Al doilea este costul aceluiași gaz, dar în SUA, măsurat prin benchmark-ul Henry Hub. Miercuri, a fost de 3 USD per mBTU, de peste patru ori mai mic. Acum, pune-te în locul consiliului de administrație al unei companii globale de producție, mare consumatoare de energie. Cât timp ți-ar lua să decizi că Europa nu este o locație bună pentru investiții viitoare?
După ce Rusia și-a redus livrările de gaze către Europa în 2021, Uniunea Europeană a răspuns prin implementarea unor măsuri de economisire a energiei, umplerea depozitelor de gaze în timpul verii, utilizarea mai multor surse de energie regenerabilă și cumpărând cantități imense de gaze naturale lichefiate (GNL) de peste Ocean.
Toate măsurile au fost concepute pentru a reduce dependența UE de Kremlin și pentru a compensa scăderea producției interne de gaze, în special în Țările de Jos, unde exploatarea unui zăcământ major de gaze a fost oprită din motive politice și în Marea Britanie, unde guvernul a majorat taxele pe producția de gaze din Marea Nordului.
Norocul iernilor calde din ultimii 2 ani vs. lipsa soluțiilor pentru ierni friguroase
Factorii politici europeni au prezentat combinația de politici ca un succes al planificării strategice. Și au spus că au reușit. Au existat, desigur, multe decizii politice bune. Dar, în egală măsură, a fost și foarte mult noroc. Și gazul rusesc a continuat să intre în Europa, doar că într-un mod diferit.
De ce noroc? În primul rând, timp de două ierni consecutive, Europa a beneficiat de un climat cald, cu precipitații din abundență și vânt constant, condiții perfecte pentru reducerea cererii pentru încălzire cât și pentru generarea de energie eoliană, solară și hidro.
În al doilea rând, regiunea nu s-a confruntat cu o concurență reală pentru transporturile de GNL din partea statelor din Asia, deoarece China și vecinii ei se străduiau să-și revină din criza pandemiei de Covid.
Datorită combinației dintre cei doi factori, Europa a reușit să-și umple ochi depozitele de gaze, la prețuri decente, înainte de venirea iernii. Și deoarece sezonul rece nu a fost la fel de rece ca în mod obișnuit, a fost și o cerere relativ slabă pentru încălzire.
Vremea rece a început să golească rapid depozitele de gaze
Atâta doar că norocul s-a terminat. Vremea s-a răcit aproape de perioadele normale, a plouat mai puțin decât mediile multianuale iar vântul nu mai bătut în mare parte din Europa. Germanii au un cuvânt pentru asta: dunkelflaute — o perioadă de vreme fără vânt și înnorată, care are ca rezultat o producție redusă de energie regenerabilă.
Europa s-a confruntat cu un lung dunkelflaute la începutul lunii noiembrie, iar un altul va fi probabil săptămâna viitoare. În plus, Asia și-a crescut importurile de LNG, ridicând prețurile. La rândul său, UE a cumpărat cu aproximativ o cincime mai puțin GNL decât a făcut-o în ultimii doi ani. Rezultatul? Europa extrage foarte mult din depozitele de gaze.
În timpul primelor două săptămâni ale lunii noiembrie, a fost extrasă din depozite o cantitate de gaze, aproape cea mai mare din 2010 încoace. În ritmul actual, în noiembrie se va înregistra cea mai mare scădere a gradului de umplere pentru această lună din 2016, și dublu față de 2022 și 2023.
Însă chiar dacă vremea se menține rece, în limitele mediei multianuale, În Europa nu se va resimți o penurie de gaze. La începutul sezonului actual de încălzire, depozitele erau pline peste 95% din capacitate. Dar este puțin probabil ca primăvara viitoare să mai avem niveluri de stocare la fel de ridicate ca la sfârșitul ultimelor două ierni.
Iarna trecută, sezonul s-a încheiat cu depozitarea la 60% plină; anul precedent, cifra a fost de 55%. Este prea devreme pentru o estimare, dar conform tendințelor actuale, o iarnă tipică ar lăsa depozitele pline în primăvara anului 2025 la mai puțin de 50%. O iarnă rece le-ar reduce la 35%-45%. Oricare ar fi rezultatul, un lucru este clar: Europa va trebui să cumpere multe gaze în primăvara și vara viitoare pentru a-și reconstrui depozitele-tampon înainte de iarna 2025-2026.
Acesta este motivul pentru care prețurile contractelor futures pentru gaze în Europa în perioada aprilie – octombrie 2025, de obicei sezonul cu cea mai mare mică cerere și gaze ieftine, se tranzacționează la niveluri neobișnuit de mari în comparatie cu perioada noiembrie 2025 – martie 2026. Iar pentru consumatorii finali, tendința prețurilor de pe piața angro înseamnă prețuri cu amănuntul mai mari și pentru mai mult timp.
UE n-a scăpat încă de dependența de gazele rusești – GNL-ul american e deja contractat de alții
Și apoi a venit momentul adevărului. Europa s-a înșelat crezând că a eliminat în cea mai mare parte dependența de gazele rusești, Nu s-a întâmplat asta. Este a adevărat că și-a redus dependența de gazele rusești, prin conducte, deși nici aici complet. Dar și-a crescut achizițiile de GNL din Rusia.
După Norvegia și SUA, Rusia rămâne a treia cea mai mare sursă de importuri de gaze în UE, potrivit datelor oficiale.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lansat ideea de a înlocui GNL rusesc cu GNL american pentru a-l mulțumi pe viitorul președinte Donald Trump.
Este mai mult o iluzie. Ideea nu are nici măcar sens. În primul rând, producție din SUA este deja contractată în cea mai mare parte. Iar dacă UE vrea să importe mai mult GNL din SUA, va fi nevoită să plătească mai mult decât concurența din Asia.
Însă este puțin probabil ca companiile de utilități europene, aflate sub presiunea Green Deal-ului impus de verzii de la Comisia Europeană ca și de guvernele naționale să se înhame la genul acesta de contracte pe durate de la 15 la 20 de ani așa cum solicită producătorii americani de GNL. Astfel că declarațiile au sunat mai degrabă ca o încercare disperată de a pretinde că mai există un fel de viziune politică la Bruxelles, decât ceva real.
Dacă Bruxelles-ul se gândește serios să înlocuiască gazul rusesc, de ce nu l-a interzis deja? Din punct de vedere politic și economic, are sens să continuăm cu status quo-ul. Dar din punct de vedere moral? Este absurd să cumperi gaz rusesc în același timp cu donarea de rachete Ucrainei. Dacă Comisia Europeană crede că ar avea nevoie de mai multe gaze din SUA, de ce nu și-a încordat mușchii diplomației pentru a se plânge de stoparea de către Casa Albă a aprobării construirii de noi terminale GNL?
Și dacă Europa rămâne în asemenea penurie de gaze, încât ar avea nevoie de o înțelegere cu Donald Trump pentru mai mult GNL american, de ce nu solicită Bruxelles-ul acordarea de stimulente pentru a majora producția internă de gaze, inclusiv taxe mai mici? Iar Europa trebuie să răspundă la aceste întrebări — cât de curând.
Cititi si: Energia regenerabilă s-a izbit de limitele naturale: Europa s-a confruntat săptămâna trecută cu cele mai mari prețuri la electricitate
***
Urmărește-ne pe Google News
