FOTO: The Economist, Alamy

Cele mai spinoase probleme cu care se confurntă negociatorii britanici în urmatorii doi ani, privind părăsirea UE sunt, potrivit Bloomberg:

• cât va fi dispusă Marea Britanie să platească pentru acoperirea obligațiilor financiare către UE,
• care este nivelul de la care numărul imigranților este prea mare pentru alegătorii britanici și
• în ce măsură mai poate beneficia țara de libertatea comerțului după separare.

Imigrația

Premierul britanic Theresa May a interpretat votul pentru Brexit de la referendumul de anul trecut ca pe o solicitare de limitare a imigrației. Marea Britanie este a doua cea mai populară destinație după Germania pentru imigranți.

Românii sunt cei mai numeroși imigranți  în Marea Britanie (233.000),  pe locul trei, după polonezi (916.000) și irlandezi (332.000).

Circa 2,2 milioane de europeni lucrează în Marea Britanie, iar bancherii, companiile de telecomunicații și fermierii avertizeză guvernul să nu restrângă prea mult o sursă ieftină de  angajați calificați.

Cei mai multi imigranți europeni lucrează, în ordine, în industria prelucrătoare, comerț, săntate și serviciile sociale, în industria serviciilor de cazare și alimentare, construcți, educație, știință și tehnică, transporturi și logistica, potrivit datelor aferente anului 2016.

Comerț

Dacă ar ieși din UE fără un acord comercial sau unul de tranzitie, Marea Britanie își periclitează cea mai mare piață, care îi cumpără 45% din exporturi.

Exportatorii britanici ar putea fi expuși la mecanismele de tarifare ale Organizației Mondiale a Comertului (OMC), după ce ani de zile au beneficiat de schimb liber în spațiul comunitar.

Marea Britanie a exportat anul trecut utilaje în valoare de 50,7 miliarde de lire sterline, pentru care tarifele OMC sunt de 2%. Livrările de vehicule au totalizat 30,4 miliarde de lire (tarife de 8%), cele de avioane 15,5 miliarde de lire (tarife de 3%), iar cele de băuturi 6,9 miliarde de lire (tarife de 4%).

În cazul fierului și oțelului, exporturile s-au ridicat anul trecut la 3,7 miliarde de lire (tarife de 2%), în timp de cerealele au adus 2,3 miliarde de lire (tarife de 41%), iar coloranții 2,1 miliarde de lire (tarife de 8%).

Bugetul UE

Marea Britanie ar putea fi obligată să plătească o sumă de bani pentru beneficiiile pe care le-a avut ca membră a UE, având în vedere că, nu va mai plăti contribuția la bugetul uniunii.

Este încă a doua contributoare netă, cu plăți cu 11,5 miliarde de euro mai mari decît realocările, Germania (14,3 mld. euro) și înaintea Franțea, cu 5,5 miliarde de euro.

Celelalte state contributoare nete sunt, în ordine, Olanda, Italia, Suedia, Belgia, Austria, Danemarca, Finlanda, Luxemburg și Cipru.

Factura pentru divorțul de UE este evaluată între 24,5 miliarde de euro și 72,8 miliarde de euro și s-ar putea ridica, cel mai probabil, la circa 50 de miliarde de lire sterline.

Oficialii UE au cerut deja ca britanicii să-și plăteasca mai întâi datoriile, înainte de a discuta un acord comercial, dar premierul May contestat atât sumele vehiculate cât și legalitatea lor.

Problema britanicilor este tocmai aceea că vor beneficiile parteneriatului cu UE, fără să plătească prețul acestora.

88% dintre britanici susțin libertatea comerțului, 71% – tarife favorabile de roaming și 65% – drepturile de pașaport pentru companiile financiare.

Pe de altă parte, 68% dintre respondenții la sondajul citat de Bloomberg vor ca imigranții din UE să fie tratați la fel ca aceia din afara Uniunii, iar 69% vor controale la granițe.