Programul de modernizare al forțelor armate române este unul extrem de ambițios în ceea ce privește domeniul și capacitățile, dar echipele însărcinate cu pregătirea și derularea programelor de înzestrare sunt subdimensionate și prea puțin experimentate.
Lipsa capacității administrative nu este însă singura sursă a întârzierii programelor de înzestrare, la aceasta adăugându-se politicile confuze care au afectat unele dintre cele mai importante programe naționale de înzestrare a Armatei.
În fine, situația economică a țării pare în acest moment principala amenințare la adresa dorinței României de a-și moderniza capacitățile de Apărare.
Acestea sunt concluzii ale unui raport scris de George Vișan pentru think-tankul Romania Energy Center, publicat în urmă cu o săptămână.
Concluziile studiului (care poate fi citit AICI-LINK) în cele ce urmează:
Un program prea ambițios pentru capacitatea MApN de a-l gestiona
Programul de modernizare derulat de Guvernul României în beneficiul forțelor armate este unul ambițios, atât ca domeniu, cât și în ceea ce privește capacitățile vizate. Sistemele pe care România a început sau plănuiește să le achiziționeze sunt unele înalt-performante, foarte utile în conflicte de intensitate maximă și apărarea teritoriului.
Mai mult, majoritatea contractelor includ prevederi privind fabricarea locală a unor componente și transfer de tehnologie care ar conduce la revitalizarea companiilor de stat din industria apărării.
În orice caz, nu trebuie uitat că această inițiativă de reînarmare apare după zeci de ani de subfinanțare în domeniu. Nivelul scăzut al cheltuielilor de apărare și-a lăsat amprenta asupra capacităților deținute, dar și asupra abilității Ministerului Apărării de a derule programe atât de complexe și costisitoare.
Ca atare, aparatul însărcinat să deruleze și să pregătească programele este în prezent subdimensionat și cu puțină experiență. Dovadă a acestei stări de fapt o constituie numărul programelor întârziate sau numărul de ”clarificări” solicitate de ofertanți în diferite etape ale procesului de achiziție. Pe termen scurt, Ministerul Apărării ar putea să re-prioritizeze unele dintre cerințele de echipare din cauza capacității sale limitate de a gestiona programele de apărare.
Cele mai afectate: Marina și Aviația
Cu toate acestea, lipsa capacității administrative nu este singura sursă a întârzierilor. Politici eșuate afectează unele dintre cele mai importante programe, care vizează crearea sau revigorarea unor capabilități-cheie. Domeniul cel mai afectat de întârzieri este cel al Forțelor Navale Române, care a suferit în ultimii 10 ani amânarea sau suspendarea tuturor programelor sale majore de înzestrare: modernizarea fregatelor de Tip 22, achiziția de corvete, achiziția sistemului de apărare de coastă.
Aceste întârzieri apar în condițiile în care și conducerea civilă, și conducerea militară au declarat prioritară modernizarea marinei militare. În contextul evoluțiilor majore negative ale securității în Marea Neagră și ținând cont de vechimea flotei României, decizia de a renunța la procedura achiziției directe în favoarea unei proceduri de licitație a programului de achiziție a corvetelor reprezință cel mai mare eșec de politici guvernamentale din domeniul achizițiilor militare. Care deschide calea unor întârzieri majore în ceea ce privește construcția navelor și operaționalizarea unor capacități esențiale.
Un al doilea serviciu afectat de întârzieri privește Forțele Aeriene Române. Programul avioanelor de luptă multirol a fost serios întârziatm atât în ceea ce privește achizițiile, cât și termenii operaționali. Din nefericire, întârzierile conduc la menținerea în serviciu a aeronavelor MiG-21 Lancer și după anul 2019.
În orice caz, programul Patriot se derulează în termen și va compensa, probabil, întârzierile programului de înzestare cu aparate multirol. Mai mult, prima fază a programului de apărare antiaeriană cu rachete cu rază scurtă și foarte scurtă (SHORAD/VSHORAD) ar trebui să înceapă în curând.
Un sumar al listei de probleme
Și programul de achiziție de elicoptere ar trebui demarat rapid, ținând cont de vechimea aparatelor operate în prezent de Aviație.
Forțele terestre sunt ceva mai avansate, dar nu semnificativ. Programe precum Agilis APC, blidatul dotat cu armament de calibru standard NATO, sau Boreal 5 (mini drone) sunt în întârziere semnificativă.
Inițial, producția de APC trebuia demarată în 2020, după 9 ani de pregătire a proiectului. Se pare însă că data începerii fabricației va fi ratată din cauza reticenței guvernului de a semna contractul de 230 milioane de euro cu Rheinmetall, în baza căruia ar începe producția.
Și alte programe au fost suspendate, anulate sau trebuie relansate din cauză că procesul de licitație a fost contestat în instanțe sau de către arbitrul achizițiilor. În una dintre aceste situații de află programul de drone, cel de achiziție de vehicole 4×4 pentru echipaje anti-tanc sau cel al platformelor de transport multirol (camioane). Întârzierile ar putea afecta inclusiv programul Piranha V, chiar dacă este primul (dintre cele 10 aprobate în 2017) în care s-au efectuat deja o parte a livrărilor către armată.
Programele- fanion de înzestrare – Patriot și HIMARS se derulează în grafic. Ministerul Apărării ar trebui însă să mai inițieze programele de achiziție pentru tancuri și obuziere autopropulsate și cel de modernizare a transportorului de infanterie 48 MLI-84M.
În termen de capabilități, programele de modernizare – inițiate sau planificate- urmează trei trenduri vizibile de achiziție:
- Standardizare, sesizat cel mai pregnant în achiziția de radare și de rachete, cel mai puțin în domeniul vehicolelor 4×4
- Dezvoltarea capacităților existente, chiar dacă acestea sunt învechite
- Accent pe interoperabilitate cu SUA și NATO (în această ordine)
Economie și priorități în ani electorali
Situația economică pare să fie principala amenințare la adresa derulării programelor de înzestrare. Perspectiva unei recesiuni globale dublată de politici economice discutabile adoptate de guvernele României începând cu 2016 pun sub semnul întrebării perspectivele de dezvoltare economică pe termen scurt și mediu.
Mai ales că, atenție, urmează doi ani cu alegeri (europarlamentare și prezidențiale în 2019, locale și generale în 2020), în care actuala coaliție de guvernare poate foarte ușor să decidă că alt gen de cheltuieli o pot păstra în poziție de putere, nu neapărat achiziția de armament.
De precizat: Capacitatea de colectare a taxelor în România rămâne una dintre cele mai scăzute din UE- 25,8% din PIB.
Doi ani au trecut de când România s-a angajat să cheltuie 2% din PIB pentru Apărare – s-a dovedit o sarcină deosebit de grea în condițiile în care lipsește capacitatea administrativă și bunul leadership politic.
În ciuda angajamentelor asumate, România a înregistrat cheltuieli de Apărare de 1,81% din PIB în 2017 și un estimat de 1,93% din PIB în 2018.
Adoptarea întârziată a bugetului de stat pe 2019 ridică serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii angajamentului și în acest an.
