Diferența dintre creșterea productivității în Statele Unite și Europa prezintă o imagine deprimantă pentru europeni, scrie în Project Syndicate Barry Eichengreen, profesor de economie și științe politice la Universitatea Berkeley, California, fost consilier principal în materie de politici la Fondul Monetar Internațional.
În cele două decenii de după 2004, creșterea productivității în SUA, măsurată prin valoarea producției pe oră lucrată, a fost mai mult decât dublu față de cea din zona euro. În timp ce productivitatea zonei euro a fost constantă, sau chiar a scăzut ușor de la izbucnirea pandemiei de COVID-19, producția industrială pe oră din SUA a crescut cu peste 6% în aceeași perioadă – o performanță mai mult decât adecvată conform standardelor istorice ale Americii.
Ceva pare să meargă serios bine în SUA și serios greșit în Europa.
Productivitatea Americii a luat avânt înainte de stimulentele fiscale
Unele explicații indică stimulentele fiscale puternice aplicate în SUA de la izbucnirea pandemiei. Pentru europeni, această explicație este liniștitoare, deoarece sugerează că diferența este tranzitorie. La urma urmei, SUA nu pot avea deficite bugetare masive și nu poate trăi peste posibilitățile sale la nesfârșit.
Totuși, în timp ce un stimul puternic al cheltuielilor poate declanșa o creștere rapidă a producției și a ocupării forței de muncă, nu este clar de ce ar trebui să producă și o creștere rapidă a productivității.
Dimpotrivă, având în vedere creșterea puternică a ocupării și piețele forței de muncă înguste, ne-am putea aștepta ca firmele americane să fie forțate să angajeze lucrători mai puțin productivi, cu implicații negative pentru producția pe oră.
Mai probabil, piețele forței de muncă înguste din SUA ar putea însemna că firmele, incapabile să găsească o ofertă adecvată de muncitori indiferent de cost, sunt forțate să investească în tehnologie, care economisește forța de muncă. Americanii care au treabă în sucursala unei bănci vor întâlni o mulțime de ATM-uri și nu vor întâlni casieri umani. Ei sunt obligați să comande în restaurant folosind un cod QR.
Patronii bistrourilor pariziene, îngroziți de acest gând, ar putea argumenta că este vorba de o diferență culturală franco-americană. Dar este greu de negat că și piețele înguste ale forței de muncă favorizează soluțiile tehnologice.
Să ne amintim, totuși, că creșterea productivității în SUA a accelerat în comparație cu cea a Europei deja în deceniul premergător pandemiei, când piețele muncii nu erau atât de strânse.
Tehnologiile de ultimă generație nu au avut timp să producă impact în productivitate
Atât SUA, cât și Europa s-au orientat către consolidarea fiscală în urma crizei financiare globale din 2008. Europa a fost puțin mai aplecată asupra austerității decât SUA, dar nu există mari diferențe de cerere pentru a explica rezultatele diferite obținute pe ambele maluri ale Atlanticului în materie de productivitate.
Mai mult, deși firmele americane au valorificat mai repede tehnologiile digitale, și această explicație e greșită: performanța SUA în sectoarele de producție și utilizare a computerelor a fost cea mai pronunțată în deceniul care a precedat criza financiară globală, nu după.
În ceea ce privește apariția mai recentă rundă a noi tehnologii digitale, firmele abia acum încep să exploreze modul în care inteligența artificială generativă poate fi folosită pentru a crește productivitatea.
Cu alte cuvinte, nici AI și nici evoluțiile asociate nu pot explica performanța neobișnuit de puternică a productivității Americii din ultimii patru ani.
De fapt, istoria demonstrează că în valorificarea noilor tehnologii firmele trebuie întâi să își reorganizeze modul în care fac afaceri, un proces care necesită timp. Erorile inevitabile în utilizarea de noi tehnologii conduc la scăderea productivității înainte de a o crește, un fenomen numit de economiști „curba J a productivității”.
Posibile explicații ale blocajului de productivitate
Nu este ca și cum managerii europeni nu ar fi conștienți de potențialul tehnologiilor digitale în economisirea forței de muncă și în creșterea productivității.
S-ar putea ca sindicatele puternice din Europa, temându-se de distrugerea locurilor de muncă, să se opună adoptării lor, deși Germania, cu o tradiție de sindicală puternică, are unele dintre cele mai mari fabrici dotate cu roboți din lume.
Apoi, normele restrictive ale Uniunii Europene pot împiedica adoptarea de noi tehnologii. Reglementările UE privind confidențialitatea datelor și regulamentul AI, dacă sunt respectate cu strictețe, pot încetini dezvoltarea aplicațiilor AI.
În cele din urmă, s-ar putea să fie vorba pur și simplu de ghinion, care ia forma președintelui rus Vladimir Putin, ale cărui decizii au generat un șoc pe piața europeană a energiei.
SUA, fiind autosuficiente în materie de energie, nu au fost vulnerabile la întreruperile aprovizionării cu energie în aceeași măsură. Firmele europene, în schimb, au fost forțate să-și suspende operațiunile cele mai consumatoare de energie sau să se angajeze în restructurări costisitoare, care nu fac bine productivității.
Predicții despre raportul lui Mario Draghi
Mario Draghi, om de stat cu cea mai bună expertiză economică din Europa, urmează să prezinte UE un set de propuneri pentru creșterea productivității. Fără îndoială, el va recomanda finalizarea uniunii piețelor de capital din Europa, astfel încât firmele să poată finanța mai ușor investițiile în noile tehnologii.
Draghi va recomanda eliminarea barierelor din calea concurenței, ceea ce ar intensifica presiunea asupra firmelor de a inova pentru a supraviețui. El va susține o mai mare eficiență energetică și autosuficiență pentru a elibera Europa de presiunea unor eventuale șocuri suplimentare venite din Rusia.
Observatorii atenți pot prezice cu încredere ce va recomanda Mario Draghi pentru că astfel de propuneri există de ani. Europa ar trebui să se trezească și să pună în aplicare aceste vechi idei. Și are nevoie, cu disperare, să vină și cu idei noi.
(Citiți și: ””Ordonanță trenuleț” a UE: Marile economii – Germania, Franța, Italia – promovează legislație împotriva suprareglementării și birocrației europene”)
(Citiți și: ””Declarația de la Anvers”: industria europeană se trezește din pumni. Ursula von de Leyen a participat la o întâlnire cu ușile închise cu marii industriași”)
***
