Băncile au refuzat luna trecută decontarea de instrumente de plată (mai ales bilete la ordin) în valoare de 707,6 milioane de lei (157 mil. euro), cel mai înalt nivel din mai 2015 încoace, când a fost înregistrat și maximul lunar al ultimilor 20 de ani, de aproape 2,6 miliarde de lei, potrivit datelor Centralei Incidentelor de Plăți din BNR.
Plăţile neonorate de bănci în iunie sunt de peste 4,5 ori mai mari decât cele din mai. Astfel de refuzuri sunt înregistrate, de obicei, din cauza lipsei de lichidităţi în conturile clienţilor care au iniţiat plăţile prin emiterea de insatrumente de plată.
Totalul refuzurilor la plată din prima jumătate a anului 2017 (2,59 mld. lei) este de aproape 72% din cel al anului anterior.
Creşterea refuzurilor la plată este un efect al scăderii veniturilor companiilor şi al creşterii insolvenţelor, dar în mod aparent contradictoriu, maximele lunare ale refuzurilor de plată a instrumentelor de debit nu au fost înregistrate în perioada de criză, ci în cea de creștere statistică a economiei, când proiectele companiilor nu au ținut seama de posibilitățile lor.
Pe de altă parte, la nivel anual, cele mai mari refuzuri au fost înregistrate în anii 2009 și 2010 de circa opt miliarde de lei.
„Valoarea incidentelor majore cu instrumente de plată aproape s-a înjumătăţit în 2016, însumând 2,1 miliarde lei. Sectoarele de activitate care au avut cea mai importantă contribuţie în anul 2016 la generarea de incidente de plată au fost agricultura (22 la sută), comerţul (19 la sută) şi industria (17 la sută)”, spune cel mai recent raport al BNR privind stabilitatea financiară.
Aportul în economie al firmelor care produc incidente majore cu instrumente de plată „este limitat (generează circa 1,5% din valoarea adăugată brută, respectiv cifra de afaceri a sectorului companii, în iunie 2016)”.
Totuşi, „aceste întreprinderi au o importanţă relativ ridicată în volumul de credite neperformante la nivelul sectorului bancar (11%, în decembrie 2016)”, potrivit raportului citat.
Incidentele
Situaţii posibile de refuz la plată sunt următoarele, potrivit regulamentului BNR:
Pentru cec, regulamentul prevede:
- – cec refuzat la plată pentru că a fost emis fără autorizarea trasului;
- – cec refuzat la plată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare;
- – cec refuzat la plată din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare;
- – cec refuzat la plată pentru că a fost emis cu dată falsă;
- – cec refuzat la plată pentru că a fost emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară.
În cazul biletului la ordin şi al cambiei, refuzul de plată poate fi generat de una dintre următoarele situaţii:
- – bilet la ordin/cambie cu scadenţă la vedere refuzat(ă) la plată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen;
- – bilet la ordin/cambie cu scadenţă la vedere refuzat(ă) la plată din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen;
- – bilet la ordin/cambie cu scadenţă la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă refuzat(ă) la plată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen;
- – bilet la ordin/cambie cu scadenţă la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă refuzat(ă) la plată din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen.
Ca urmare a unui incident de plată major produs cu cec, instituţia de credit trasă poate impune interdicţie bancară unui titular de cont, regimul prin care acesta din urmă nu mai are voie să emită cecuri pe o perioadă de un an.
Obligatul la plată este persoana fizică sau juridică, rezidentă ori nerezidentă, care prin emiterea/acceptarea unui instrument de plată este ţinut să onoreze obligaţia asumată. Obligatul la plată pentru cec este trăgătorul, pentru cambie este trasul acceptant, iar pentru bilet la ordin este subscriitorul.
