Economia Marii Britanii s-a contractat cu 0,3% în trimestrul patru 2011 iar primele estimări pentru primul trimestru din 2012 trimit la scădere în continuare, respectiv intrarea în recesiune tehnică, potrivit Wall Street Journal.
Preţurile caselor au scăzut în luna februarie cu cea mai rapidă rată din ultimii doi ani. În cele trei luni anterioare, masa monetară în sens larg ( M 3, care include toate activele de tip monetar, numerar, depozite, alte instrumente financiare) a suferit cea mai mare scădere trimestrială de când este urmărit acest indicator, respectiv anul 1963.
Costurile de împrumut au crescut atât pentru mediul de afaceri cât şi pentru gospodării iar procentajul de neplată a ratelor la creditele deja contractate de IMM – uri este în creştere.
În mod normal, aceste evoluţii nu ar fi trebuit să se producă. Banca Angliei a cumpărat obligaţiuni guvernamentale în valoare de 325 miliarde lire sterline (516,4 milioane dolari), majorându-şi bilanţul mai mult decât oricare bancă centrală.
Cu o politică monetară agresivă similară, economia SUA a reuşit ăn 2011 o creştere de 3% , dublă faţă de cea de 1,4% a Eurozonei. Ori, Marea Britanie a obţinut o performanţă pe jumătate faţă de cea a Eurozonei, ceea ce pune un semn de întrebare.
Diferenţa esenţială se regăseşte la nivelul sistemelor bancare. SUA îşi revine din criză pentru că are un sector bancar bine capitalizat, foarte lichid şi capabil să acorde împrumuturi. Prin contrast, sistemele bancare europene au o mare problemă de finanţare, ceea ce le lasă la mâna pieţelor financiare.
În Europa, rata medie a împrumuturilor faţă de depozite este de circa 110%, în timp ce valoarea similară din SUA este de 78%, conform datelor furnizate de Barclays. Marea Britanie lucrează cu un nivel de 120%, ceea ce spune multe.
Banca Angliei a solicitat băncilor să accelereze plăţile în contul facilităţilor oferite, o decizie care a coincis cu deteriorarea situaţiei economice. Guvernatorul Mervyn King a refuzat să folosească forţe de care dispune pe pieţele private şi a insistat pe achiziţia de obligaţiuni guvernamentale.
Rezultatul este că Marea Britanie este în poziţia de a avea niveluri apropiate de Germania la costurile împrumuturilor guvernamentale dar trebuie să suporte dobânzi similare celor de la periferia zonei euro pentru finanţarea băncilor.
