Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituțională mai multe prevederi din Ordonanța de urgență 1 din 1999, actul normativ ce reglementează instituirea stării de urgență, precum și OUG 34/2020.
În sesizare se arată că exigenţele statului de drept impun ca garanţiile juridice ale drepturilor prevăzute de Constituţie în beneficiul cetăţenilor să fie utilizate potrivit scopului pentru care au fost instituite.
Argumentația Avocatului Poporului, instituție condusă de Renate Weber, fost europarlamentar ALDE:
- Prevederile art. 14 lit. c indice 1) – f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 sunt neconstituţionale, întrucât permit Preşedintelui României să legifereze în domenii pentru care Legea fundamentală cere intervenţia legiuitorului primar sau a celui delegat prin modificarea unor legi organice şi prin restrângerea efectivă a exerciţiului drepturilor omului. Dacă legiuitorul constituant ar fi considerat că prin decret, ca act administrativ normativ, Preşedintele poate legifera în perioada stării de urgenţă sau de asediu, ar fi prevăzut în mod expres un tip de delegare legislativă, aşa cum a reglementat-o în cazul celeilalte autorităţi executive, Guvernul, explică un comunicat al AP.
- Art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este formulat într-un mod atât de general, încât normele legale sunt lipsite total de previzibilitate şi claritate, ceea ce determină imposibilitatea destinatarului legii, şi anume persoana care ar încălca prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, de a-şi stabili conduita de urmat, în lipsa unei descrieri riguroase a unei fapte contravenţionale.
- OUG nr. 34/2020 încalcă prevederile art. 115, alin 6 din Constituţie. “Prin dispoziţiile art. I pct. 1 şi pct. 5 (…) este nesocotit şi art. 115 alin 6 din Constituţie, prin încălcarea cerinţei constituţionale care condiţionează delegarea legislativă de respectarea interdicţiei privind afectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, precum şi de interdicţia adoptării unor măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Textele criticate afectează art. 44, art. 41 şi art. 31 din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate privată, la muncă şi protecţia socială a muncii şi la informaţie şi vizează măsuri de trecere a bunurilor confiscate în proprietate publică”, mai susține AP.
