Avertisment pentru calitatea creşterii. România – Involuție la productivitatea resurselor între statele UE - CursDeGuvernare.ro
miercuri

20 octombrie, 2021

Avertisment pentru calitatea creşterii. România – Involuție la productivitatea resurselor între statele UE

6 iulie, 2017

România se situează pe penultimul ultimul loc între statele membre UE la productivitatea resurselor în economie, cu doar 0,70 euro pe kilogram de materie primă utilizat în anul 2016, potrivit datelor communicate de către Eurostat.

Surprinzător, suntem la mai puţin de două treimi faţă de indexul consemnat pentru anul 2000 şi batem pasul pe loc din 2001 încoace.

Totodată, pentru referinţă, trebuie menţionat că devansăm de puţin Bulgaria (0,68 euro/kg), ne plasăm la doar o treime din media UE28 ( 2,07 euro/kg) și rămânem la o distanță apreciabilă de țări precum Italia ( 3,98 euro/kg), Olanda (3,96 euro/kg), Luxemburg (3,65 euro/kg), Marea Britanie (3,59 euro/kg) sau Spania (3,17 euro/kg).


Singura țară care între 2000 și 2016 a scăzut la productiovitatea resurselor

Analiza Eurostat arată că, între 2000 şi 2016, interval în care productivitatea resurselor a crescut per total state membre UE de la 1,47 euro/kg până la 2,07 euro/kg (cu 41% în termeni reali), România a scăzut la acest indicator esenţial pentru calitatea creşterii unei economii de la 1,09 euro/kg spre 0,70 euro/kg.

Pe cale de consecinţă, raportul dintre noi şi media europeană s-a deteriorat de la 74% la 34%.

CASETA


Productivitatea resurselor unei țări se măsoară împărțind PIB-ul ei la consumul intern de materiale (din producția internă plus soldul dintre materiile prime importate și cele exportate). Pentru asigurarea comparabilității între diferite țări, se utilizează PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard iar pentru a se urmări corect evoluția în timp se folosește PIB/locuitor în termeni reali, ajustat după volum la prețurile unui an de referință.

Campioana îmbunătățirii utilizării resurselor din 2000 încoace a fost Irlanda, care a reușit o ameliorare foarte pronunțată a acestui indicator economic în ultimii 12 ani. Ea a fost urmată îndeaproape de Spania şi Italia. Plutonul urmăritor, situat la o distanţă mai mare şi în care se evidenţiază Marea Britanie, este condus de două colege de fost bloc socialist, Slovenia şi Cehia.

Performanțe foarte bune în acest secol au mai reuşit Ungaria şi Polonia, care, cu avantajul că au pornit de la o bază mai mica de performanţă în domeniu, au devansat ( cum ar fi trebuit să facem şi noi), cele două economii europene de referinţă, Franţa şi Germania.

De notat că până şi vecinii bulgarii şi-au îmbunătăţit rezultatul cu 20% şi mai ales, noua membră a UE, Croaţia, ce a traversat o perioadă de recul puternic similară cu cea de la noi prin 2004, şi-a revenit la valori mai mari decât cele de pornire.

La noi, productivitatea resurselor a coborât abrupt în România până în 2008, adică exact în perioada de avânt economic. Trecerea de la postura de ”croitorul Europei” la cea de ”fierarul Europei” a fost însoţită de o deteriorare inerentă a raportului între suma obţinută şi cantitatea de resurse consumate. Care nu a putut fi compensată de sporul de valoare adăugată, în pofida deplasării certe spre produsele de nivel tehnologic mediu.

Revenirea din ultimii opt ani analizați a remediat întrucâtva situația de-a dreptul dezastruoasă la indicatorul analizat, dar ne plasează în continuare pe ultimul loc în Uniunea Europeană ca trend şi de-abia ne-a salvat de a deţine lanterna roşie în valoare absolută.

Porniţi de valoarea de avarie din 2008, ritmul de creştere a fost ceva mai bun decât media europeană ( 34% creştere a productivităţii resurselor în 2016 faţă de 31% media UE în acelaşi interval de timp), dar cu totul insuficient pentru a reface decalajele faţă de celelalte ţări.

Aşadar, dincolo de rezultatele economice cantitative, care arată bine la prima vedere, ar trebui să fim mult mai atenți la calitatea creșterii, deoarece aici este segmentul pe care stăm cel mai slab în ceea ce privește convergența reală cu economiile din UE. Pe scurt, fără a neglija expansiunea cantitativă, avem nevoie urgentă de creştere intensivă mult mai clară.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Desigur situația nu poate fi remediată decât pe termen lung. Pentru aceasta, însă, trebuie ţintite inteligent domeniile strategice pentru ameliorarea productivităţii resurselor şi nu luate otova măsuri pentru toată economia. În plus, nu trebuie să uităm de educaţie, deoarece este greu de crezut că vom putea vinde mai eficient resurse materiale prelucrate fără resurse umane învăţate.

Doar aşa vom putea păstra şi spori competitivitatea (ceea ce e tot mai dificil pe o piaţă unică extinsă). Competitivitate care va materializa în substituirea treptată și parțială a consumurilor materiale cu creșterea salariilor. Realizată nu prin măsuri administrative de sporuri nominale arbitrare ale veniturilor ci prin cerere şi ofertă, într-o piaţă a muncii bazată pe o monedă naţională puternică.

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

   ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium)...

rrr