În România, numarul asistaţilor social a crescut de la 6,4 milioane în 2004, la 13,9 milioane în 2008, adică de la mai puţin de 30% din populaţie la aproape 65%. În mod evident, această inversare de roluri este ridicolă, deoarece este absurd ca o minoritate ceva mai înstărită să susţină două treimi din populaţie.
Mai mult, solidaritatea socială este tot mai prost ţintită, după cum arăta un studiu al Autoritatăţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, întocmit în colaborare cu UNICEF România şi Banca Mondială.
Potrivit acestuia, rata sărăciei a fost estimată în creştere de la 5,7% în 2008 la 7,4% în 2009, cu un spor de circa 400 de mii de persoane. Contrar celor clamate oficial şi în ciuda sumelor masive cheltuite, performanţa actualului sistem de protecţie socială a scăzut şi va continua să scadă, cu precădere în zonele urbane afectate de şomaj.
De la mai puţin de 10% din bugetul consolidat al statului până în 2000, cheltuielile sociale au urcat la 14% -16% pe vremea guvernării Năstase, au sărit la 20% – 26% în intervalul 2005 – 2008 şi au mai făcut un salt la 33% -34% exact în perioada de criză a ultimilor doi ani (vezi graficul de mai jos).
In 2009, au fost cheltuiţi cu asistenta sociala 15,1 miliarde de euro, ceea ce a însemnat 13% din PIB sau 33% din bugetul general consolidat. In 2010, pe fondul accentuării crizei şi al reducerilor salariale în sectorul bugetar, asistenţa socială a însumat 16,3 miliarde euro, 13,4% din PIB şi 34% din bugetul general consolidat.
Cea mai mare parte a acestor bani a finanţat pensile, care au crescut cu 124% în euro din 2006 încoace, exact dublu faţă de salarii. În statisticile europene, cheltuielile cu pensiile publice figurează la cheltuieli cu asistenţa socială. Deşi ca procentaj în PIB, România ocupă penultimul loc în UE după criteriul privind asistenţa socială, la cheltuielile cu pensiile, România se situeaza pe locul şase si pe primul loc în rândul celor mai noi zece ţari ce au aderat la UE.
Pe lângă pensiile prea mari faţă de posibilităţile date de creşterea economică, o bună parte din bani circulă inutil de la cel taxat către stat şi înapoi, singura motivaţie fiind una electorală.
Două treimi din populaţia României figurează ca asistată social
Conform datelor puse pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru prestaţii sociale, în luna noiembrie 2010 figurau în evidenţe nu mai puţin de 6,14 milioane beneficiari nominali ai unui număr de 43 de drepturi sociale ( unii cumulau şi şapte – opt prestaţii), în sumă de 647,2 milioane lei, la care se adăgau 200 de mii de persoane ce primeau un ajutor social de sănătate ce însuma alte 10 milioane lei.
Am scris beneficiari nominali, deoarece, de exemplu, alocaţia pentru cei 3,56 milioane de copii sub 2 ani le revine (sau ar trebui să revină) de fapt acestora. Sau, subvenţia pentru încălzire, cu doar 30 de mii beneficiari conform facturilor venite în noiembrie, foloseşte întregii familii.
S-ar putea dovedi mai util pentru toată lumea ca statul să nu mai perceapă banii pe care îi dă exact aceloraşi cetăţeni sub formă de prestaţii sociale. Manieră de lucru ce ar termina cu protecţia socială generalizată şi ar favoriza declararea corectă a veniturilor. Asta nemaivorbind de reducerea aparatului birocratic ce trebuie să gestioneze zeci de milioane de prestaţii sociale.
Un răspuns