România nu este pregătită în acest moment să adopte moneda unică europeană și există pericolul ca peste câțiva ani, când va fi eventual pregătită, să nu mai fie prea clar încotro ar trebui să se îndrepte.
Odată cu creșterea ratei anuale a inflației la peste 3 la sută am ajuns să depășim cu mai mult de 1,5 la sută media ratei inflației din cele trei cele mai performante țări ale zonei euro, ceea ce înseamnă că România nu mai îndeplinește criteriul de stabilitate a prețurilor cerut de tratatul de la Maastricht.
Inflația mai mare duce inevitabil și la creșterea dobânzilor pe termen lung, un al doilea indicator de convergență nominală care este astfel încălcat. Și suntem periculos de aproape de depășirea pragului pentru deficitul bugetului public, care a fost cu greu menținut aproape de limita de 3 la sută din PIB în anul 2017.
Cu trei din cei patru indicatori de convergență nominală depășiți nu putem să ne facem planuri de a iniția procedurile de aderare la euro nici în 2018 și nici în anii următori. Pentru că, așa cum a dovedit chiar experiența noastră de după anul 2007, dezechilibrele din economie au tendința de a se perpetua și amplifica în cicluri care durează ani, nu luni.
De la momentul aderării la Uniunea Europeană România a reușit abia în 2015 să se încadreze în criteriile de convergență nominală și această performanță nu a durat mai mult de doi ani.
Dar poate că întârzierea cu câțiva ani a adoptării monedei euro nu ar trebui să ne îngrijoreze. Există în România multe voci care susțin că ar fi chiar benefic să amânăm aderarea la euro până după anul 2025, când vom fi făcut progrese suficiente în convergența reală și vom avea un nivel al venitului pe locuitor mai aproape de media europeană.
În pofida unor declarații oficiale periodice care reafirmă angajamentul României de a se alătura zonei euro și a unor comisii și comitete euro înființate ici și colo, nu există nici acum un calendar ferm și un program concret de pregătire a acestei schimbări radicale pentru societatea noastră, iar interesul pentru această temă rămâne scăzut în mediul de afaceri și în rândurile populației. „Grăbește-te încet” este deviza tacit acceptată de toată lumea și probabil că doar șocul unei eventuale perioade de instabilitate monetară și financiară ar putea să reaprindă interesul pentru adoptarea monedei euro.
Dincolo de pierderea beneficiilor economice ale folosirii unei monede comune cu cea a principalilor noștri parteneri de afaceri, această atitudine „relaxată” a României față de aderarea la uniunea monetară presupune și alte riscuri. Primul este acela de a ne îndepărta semnificativ de nucleul occidental al Europei, de a nu avea un cuvânt de spus în reformarea construcției europene și de a rata astfel șansa de a ne lega mai puternic viitorul de lumea către care am aspirat întotdeauna.
Se știe că Uniunea Europeană, confruntată cu o criză existențială care nu a fost integral depășită, are nevoie de schimbare. Președintele Franței Emmanuel Macron s-a poziționat ca promotorul acestei schimbări, care în opinia sa trebuie să meargă în direcția unei integrări politice mai avansate între statele membre.
Conștient însă că nu toată lumea vede în același mod și sprijină acest proces de integrare, Emmanuel Macron propune un proces cu „mai multe viteze”: cei care vor și pot progresează mai repede pe calea integrării adâncite în vreme ce alții îi vor urma atunci când vor fi pregătiți. În opinia sa, construcția unui „nucleu puternic și eficient” de țări puternic integrate are meritul de a stabiliza Uniunea Europeană, oferind o perspectivă privind viitorul acesteia de care beneficiază și cei care se vor alătura mai târziu.
Cele 19 țări membre ale zonei euro au deja un grad de integrare economică și politică mai avansată decât celelalte state membre ale Uniunii prin legăturile stabilite de moneda comună folosită și prin mecanismele de coordonare instituțională puse în aplicare prin Banca Centrală Europeană. Aceste state sunt în mod natural candidații pentru constituirea acelui „nucleu puternic și eficient” ce ar putea avea un buget comun, un ministru de finanțe comun și chiar un parlament comun. Este evident că reforma Uniunii Europene va fi inițiată și condusă la nivelul zonei euro.
Nu toată lumea împărtășește această viziune și nu este clar în ce măsură chiar statele din zona euro sunt pregătite pentru astfel de schimbări. Important pentru noi este însă faptul că România nu poate fi la masa discuțiilor pe tema reformării zonei euro, din care nu face și nu va face parte ani buni de acum încolo. Iar dacă procesul de adâncire a integrării în cadrul zonei euro progresează într-adevăr, fiecare an de întârziere a adoptării monedei euro îndepărtează România de nucleul Europei până la punctul în care, eventual, accesul la nucleul puternic integrat devine aproape imposibil datorită decalajului instituțional ce se acumulează.
Cel puțin la fel de periculoasă este și tentația protecționistă care se poate dezvolta în statele membre ale nucleului. Din teama (cu motivații reale sau închipuite) de a nu destabiliza proiectul lor de integrare avansată, statele membre ale „nucleului puternic și eficient” pot deveni foarte exigente față de viitorii candidați.
Este notabilă din această perspectivă rezistența pe care o întâmpină acum Bulgaria în încercarea de a demara oficial procedurile de aderare la euro prin integrarea formală în Mecanismul European al Cursului de schimb – ERM II. Cu unul din cele mai scăzute niveluri ale datoriei publice din Europa (25 la sută din PIB), cu un surplus al bugetului public în 2016 și 2017 și inflație redusă și relativ stabilă de-a lungul anilor, Bulgaria îndeplinește de mai multă vreme toate criteriile de convergență nominală și întrece multe din statele membre ale zonei euro la indicatorii de performanță prevăzuți de tratatul de la Maastricht. Moneda națională leva este menținută la o paritate fixă de 1,96 față de euro încă din 1999 (Bulgaria a adoptat în 1997 Consiliul Monetar ca soluție pentru politica monetară națională) așa că participarea pentru doi ani la Mecanismul European al Ratelor de schimb este o simplă formalitate.
Candidatura Bulgariei este analizată de ceva vreme de Banca Centrală Europeană, care trebuie să decidă nu doar în baza indicatorilor de convergență nominală ci și ținând cont de „sustenabilitatea” performanței macroeconomice a țării. Dar acest criteriu de sustenabilitate nu este precis definit și mulți oficiali sau lideri politici din state membre foarte influente precum Germania și Austria s-au grăbit să declare că se opun aderării Bulgariei la euro.
Cu doar câteva zile în urmă, ministrul bavarez de finanțe Markus Soeder a renunțat la orice nuanțări politice spunând tranșant că „Nu vrem ca din zona euro să facă parte țări precum România și Bulgaria.” Chiar dacă interpretăm astfel de declarații ținând cont de contextul politic intern căruia se adresează, ele nu își pierd importanța pentru că liderii politici știu foarte bine să capteze și să exprime atitudinea prevalentă din societate. Istoria (cu aceiași actori) a blocării nejustificate a accesului României și Bulgariei în zona Schengen se repetă!
Se pune întrebarea ce se va întâmpla cu uniunea monetară europeană la care ar urma să aderăm în câțiva ani. Evoluează ea spre un club elitist în care sunt admiși doar candidați „selecți”, sau rămâne deschisă tuturor celor ce vor să se alăture?
Dacă lucrurile evoluează în direcția promovată de președintele Macron, a unei Uniuni Europene cu mai multe viteze, există riscul apariției unei rupturi între nucleul „puternic și eficient” și restul statelor membre și poate a destrămării Uniunii în forma ei actuală.
Dar și dacă lucrurile rămân neschimbate și nu se încearcă soluții de reformă construcția europeană este în primejdie de disoluție treptată sub asaltul curentelor naționaliste și populiste de pretutindeni. Alte idei nu au fost avansate.
Nicio soluție nu este perfectă însă România nu are de ales. Avem interese politice, de securitate și economice pentru a susține adâncirea integrării europene și a asigura țării noastre un loc în această Europă integrată. Iar un pas esențial în realizarea acestui obiectiv este adoptarea cât mai urgentă a monedei euro.
