O buna parte a economistilor care s-au exprimat pe aceasta tema considera ca Romania nu este pe deplin pregatita pentru aderarea la moneda comuna europeana si calendarul de aderare care urmeaza a fi stabilit de autoritati trebuie sa fie unul foarte prudent – o data realista se situeaza pentru multi specialisti undeva dincolo de 2020, poate chiar de 2025.
La baza acestei pozitii sta argumentul asa numitei „convergente reala”: nivelul de dezvoltare al Romaniei, masurat de obicei prin Produsul Intern Brut pe locuitor la paritatea puterii de cumparare, se situa in 2014 la 55 la suta din media europeana si va creste probabil la sfarsitul lui 2015 undeva la 57 la suta.
Experienta arata ca tarile cu un nivel de dezvoltare mai scazut (Grecia, Portugalia) au facut mai greu fata cerintelor uniunii monetare si au fost mai puternic lovite de criza economica inceputa in 2008, fiind lipsite de capacitatea de a interveni in combaterea acesteia cu instrumente de politica monetara.
Personal, consider ca aderarea Romaniei la euro trebuie sa fie amânata nu atât pentru ca nu am fi pregatiti, cât pentru că in acest moment viitorul monedei comune europene stă sub semnul incertitudinii. Voi încerca sa explic in continuare aceasta pozitie.
Argumentul „convergentei reale” in baza caruia se considera ca Romania nu este pregatita pentru aderarea la uniunea monetara europeana este discutabil din cel putin doua motive.
In primul rand, el se bazeaza pe presupunerea implicita ca mentinerea unei monede si a unei politici monetare proprii ofera o protectie crescuta unei economii intrucat permite atenuarea „socurilor asimetrice”, a tensiunilor cauzate de cicluri economice diferite prin care trec tari integrate economic.
O tara a carei economie se afla in recesiune poate beneficia de pe urma relaxarii politicii monetare, dar aceasta relaxare ar fi nepotrivita pentru o tara in care economia creste peste potential. Politica monetara comuna si deci moneda comuna sunt potrivite doar pentru tari ale caror economii sunt suficient de asemanatoare pentru a trece prin cicluri economice sincronizate.
In realitate insa, protectia pe care o ofera o moneda proprie si o politica monetara independenta este in mare masura o iluzie pentru o tara complet deschisa fluxurilor de capital asa cum este Romania ca membru al Uniunii Europene.
Cum am vazut deja in perioada de dupa 2005, orice incercare a bancii centrale de a proteja economia de anumite tendinte ingrijoratoare sunt cu usurinta anihilate de intrari sau iesiri de capital de o amploare pe care Banca Nationala nu o poate contracara. Cresterea sau scaderea dobanzilor ori incercarile de a influenta cursul de schimb al monedei provoaca miscari speculative de capital care zadarnicesc eforturile bancii centrale de a atinge anumite obiective. Pentru o tara mica, o politica monetara independenta presupune si o anumita capacitate de a controla fluxurile de capital – solutie incompatibila cu statutul de membru UE.
In al doilea rand, consider ca nivelul PIB pe locuitor nu spune mare lucru despre capacitatea unei economii de a functiona in cadrul unei uniuni monetare. O economie cu un nivel de dezvoltare mai scazut poate sa faca fata cerintelor uniunii monetare daca aplica politici economice adecvate si da dovada de flexibilitate crescuta – cerinte care sunt oricum necesare pentru a obtine performanta economica si pentru a reduce decalajele.
Italia este un exemplu de economie al carei PIB pe locuitor se situa in momentul adoptarii euro peste media UE; cu toate acestea, competitivitatea economiei italiene s-a deteriorat in primul deceniu de apartenenta la euro si criza de dupa 2008 a pus in evidenta slabiciunile uneia din cele mai dezvoltate economii europene.
La polul opus, tarile baltice au reusit sa dea dovada de un mare dinamism si agilitate chiar si in conditiile in care operau fara o politica monetara independenta (aplicand un sistem de rate de schimb fixe in cadrul unui consiliu monetar).
In dezbaterile din Romania se acorda o importanta exagerata argumentului convergentei reale, din care se deduce ca nu suntem pregatiti pentru aderarea la euro, dar este subestimat impactul pe care situatia si evolutiile recente din zona euro le au asupra perspectivelor noastre de aderare la moneda comuna. Ori in aceasta privinta vestile nu sunt tocmai bune: viitorul uniunii economice si monetare europene sta sub semnul intrebarii si moneda euro se afla intr-o faza critica a existentei sale. Martin Shultz, presedintele Parlamentului European, spunea transant intr-un interviu recent pentru Die Welt: „Uniunea Europeana este in pericol. Nimeni nu poate spune daca UE va mai exista in urmatorii zece ani.”
Daca exista realmente riscul ca Uniunea Europeana sa intre intr-un proces de disolutie in urmatorii ani, atunci nu are sens ca Romania sa isi faca planuri de aderare la moneda euro: este ca si cum te-ai pregati sa te muti intr-o cladire despre care se stie ca este in pericol de a se prabusi!
Singura strategie rationala in aceste conditii este de aceea de a astepta ca lucrurile sa se clarifice in legatura cu viitorul UE si de a lua ulterior o decizie in functie de aceste evolutii. Este pozitia pe care, declarat sau nu, o au si alte tari precum Polonia, Cehia sau Ungaria, care refuza sa isi asume un calendar concret de aderare la euro desi in principiu au obligatia sa o faca.
Viitorul Europei este astazi intr-un echilibru foarte fragil, in care fortele care actioneaza in directia consolidarii Uniunii Economice si Monetare fac cu greu fata fracturilor tot mai adanci intre Nord si Sud, intre Est si Vest, precum si nenumaratelor interese divergente pe diverse subiecte.
In perioada crizei au fost facute progrese importante in reformarea sistemului de guvernanta economica la nivelul UE: au fost intarite mecanismele de coordonare intre programele economice nationale, s-a imbunatatit capacitatea si atributiile Comisiei Europene de supraveghere si interventie in domeniul disciplinei fiscal-bugetare si al unui pachet extins de indicatori macroeconomici.
A fost creat Mecanismul European de Stabilitate Financiara, care poate juca rolul unui imprumutator de ultima instanta pentru guverne aflate temporar in dificultate, suplinind astfel o deficienta constatată a sistemului euro.
Au fost facute progrese semnificative in directia crearii unei uniuni bancare si se doreste constituirea unui sistem european de garantare a depozitelor bancare, se merge in directia consolidarii pietelor europene in domenii precum energia sau serviciile.
Banca Centrala Europeana a reusit, actionind uneori la limita mandatului sau legal (chiar dincolo de aceasta limita in opinia unora) sa calmeze tensiunile aparute pe pietele financiare in anii 2011-2012, tensiuni care amenintau intregul sistem financiar european si odata cu el moneda euro. Desi criticate, chiar si programele de salvare a Ciprului, Greciei, Portugaliei, Spaniei sau Irlandei arata o capacitate de mobilizare remarcabila in momente de criza.
Cu toate acestea, batalia pentru euro si Uniunea Europeana (pentru ca este greu de crezut ca una ar putea sa supravietuiasca fara cealalta) este departe de a fi castigata. Toate masurile care au fost agreate si toate reformele in curs de aplicare (a caror eficacitate nu a fost testata in practica!) nu pot avea efect decat in viitor. Ele nu rezolva nimic din criza si dezechilibrele mostenite din trecut: datorii publice si private nesustenabile si deficit de competitivitate concentrat mai ales in sudul continentului. Iar perspectiva economiei europene pe termen mediu si lung nu este deloc incurajatoare.
Europa se afla in declin demografic – Comisia Europeana si OCDE prognozeaza ca in urmatorii 15 ani forta de munca din tarile membre UE se va reduce cu 12-16 milioane de persoane. Productivitatea muncii, care in anii ’60 avea o crestere anuala de 4 la suta, a crescut cu doar 1 la suta anual dupa anul 2000, pentru a ajunge la doar 0,5 la suta in ultimii cativa ani. Investitiile in Uniunea Europeana sunt inca mult sub nivelul din 2008 si sectorul privat nu este motivat sa faca noi investitii atata vreme cat cererea agregata nu pare sa isi revina.
In lipsa unei perspective clare de redresare a economiei somajul ramane ridicat, veniturile populatiei stagneaza sau sunt in declin, creste insecuritatea si inegalitatea precum si sentimentul de nemultumire si revolta, mai ales in randul tinerilor. Se creaza astfel un climat favorabil curentelor politice nationaliste, populiste, eurosceptice si xenofobe, care sunt gata sa ofere explicatii si sa gaseasca vinovati pentru situatia creata la Bruxelles, Frankfurt sau Atena.
Toate alegerile din ultimii ani arata o tendinta de crestere a influentei acestor forte politice atat la nivel national cat si la nivel european. Lideri europeni pun sub semnul intrebarii valori fundamentale ale Uniunii Europene precum dreptul la libera circulatie si pe continent reapar garduri si controale la frontiere. Pericolul terorist, criza refugiatilor sau criza din Ucraina si confruntarea cu Rusia creaza si ele noi falii intre statele membre, carora Uniunea Europeana este putin pregatita institutional sa le faca fata.
Deocamdata, teama de consecintele in mare masura impredictibile ale schimbarii tratatelor europene sau ale iesirii uneia sau mai multor tari din Uniune ţine Europa la un loc poate mai mult decat interesele si proiectele comune. Dar referendumul ce va avea loc in Marea Britanie, rezultatul alegerilor dintr-o tara sau alta, derapaje in programul de asistenta pentru Grecia sau cine stie ce alt eveniment care ar avea loc pot sa declanseze o criza fatala pentru UEM.
Pe de alta parte, nu poate fi exclus nici un scenariu potrivit caruia tocmai o criza ar obliga tarile europene sa stranga randurile si sa faca pasi rapizi catre o integrare mult mai profunda, inclusiv la nivel fiscal-bugetar, politic si militar.
Daca însă nu apare o astfel de criza transformatoare, Uniunea Europeana are toate sansele să rămână in starea de aporie, de incapacitate de a lua decizii, care ii va reduce treptat functiunile si relevanta până când, asa cum prevede si Wolfgang Munchau, editorialist la Financial Times, va rămâne doar o glorioasa zona de comerţ liber!
Pentru Romania, o asemenea evolutie este nesatisfacatoare, chiar periculoasa din perspectiva dezvoltarii economice, a securitatii, a pozitionarii geostrategice si a apartenentei la un spatiu cultural si de valori spre care a aspirat intotdeauna. Am însă îndoieli ca vom putea schimba cursul lucrurilor, chiar daca ne situam de partea bună a Forţei !
Vestea buna este ca dezvoltarea si adancirea integrarii economice par sa fie posibile si fara adoptarea unei monede comune sau fara functii de coordonare supranationala complexe. Matthew C. Klein observă in FT Alphaville ca tari precum Australia si Noua Zeelanda, Suedia si Norvegia, Canada si Statele Unite au ajuns la un nivel avansat de integrare economica fara a adopta o moneda comuna, desi indeplinesc conditiile recomandate pentru o zona monetara optima in mult mai mare masura decat Grecia si Austria spre exemplu.
Pe de alta parte, tari europene care nu fac parte din zona euro precum Polonia, Cehia si Ungaria (as adauga chiar si Romania), au avansat mult mai mult in ceea ce priveste convergenta si integrarea cu economia germana decat Grecia sau Portugalia, membre ale zonei euro.
Pana la urma, solutia optima pentru uniunea monetara europeana ar putea fi aceea de a o limita la cei care vor si pot sa isi asume rigorile unei asemenea constructii si de a da libertate celorlalti sa adopte aranjamente monetare mai laxe.
Uniunea Europeana ar fi definita, asa cum solicita David Cameron in numele Marii Britanii, ca o zona cu valute multiple, in care cerinta de „uniune tot mai stransa” ar deveni facultativa. Padadoxal, o uniune mai putin ambitioasa si mai flexibila ar putea constitui solutia de salvare a Uniunii Europene.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
1.Cum sa adere la moneda Euro, o tara lipsita de „economie si industrie nationala”, ale carei utilitati si resurse energetice minerale care le alimenteaza, apartin si sustin dezvoltarea tarilor si firmelor straine?
2.Cum sa fie pregatita pentru aceasta evolutie, o tara in care lipsesc 5 milioane de locuri de munca, iar jumatate din forta de munca valida, a emigrat?
3.De ce sa se piarda si ultimul mecanism de raminere „atirnata” a tarii, pe marginea falimentului economic si bugetar – care este cel de sustinere a monedei nationale de catre BNR?
3.Cum sa rezisti concurentei economice a tarilor esalonului I, cind Romania are 5 milioane de pensionari, 1,2 milione de angajati bugetari si 3,6 milioane la privat, iar din acestia, 3 milioane – adica peste 50 la suta, cistiga salariul minim pe economie?
4.Cum sa normalizezi economic Romania pentru adoptarea Euro, fara un „proiect national de reindustrializare”?
5.Autorul a analizat in detaliu, struto-camila UE, care nu este Uniune Economica (ci vamala), dar pretinde respectarea directivelor Germaniei, de parca am fi Statele Unite ale Europei!In plus, nu este nici macar o uniune vamala ori semi-monetara, ci una (cel putin deocamdata) una BIROCRATICA, care stabileste linii directoare si strategii teoretice, care nu functioneaza in economiile moderne.
6.Datorita disparitiei comunismului, care a impus uniunea Vestica, politica, economica si militara totala pina in 1989 (de pe urma carora statele aderate dupa 1978 au primit sprijin financiar si economic nelimitat), azi tarile dezvoltate practica numai politicile satisfacerii intereselor proprii.Este vorba de acapararea averii tarilor slab dezvoltate economic, beneficiaza gratuit de forta de .
munca calificata din acestea, dispun masuri contra intereselor nationale si atit.
7.Pentru ca UE sa mai existe, nu peste 10 ci peste citiva ani – ar trebui ca ea sa analizeze oportunitatile de afaceri ale firmelor din tarile dezvoltate, incit acestea, impreuna cu „agentiile nationale de dezvoltare economica” special create, sa evalueze, planifice, proiecteze si realizeze intreprinderi industriale si agricole comune, in tarile inapoiate economic, ca Romania de pilda.Este adevarat, ca pentru a trezi acest instinct economic European, Romania insasi ar trebui sa vina la Bruxelles cu un „proiect de reindustrializare” – ca baza a cererii de sustinere ferma a procesului de dezvoltare, al esalonului tarilor Sudice, inapoiate economic si industrial.
8.In CONCLUZIE, inertia si lipsa de expertiza a birocratiei POLITICE europene in domeniul economic, ar trebui zguduita de proiectul economic al Romaniei.Asa nu se mai poate, fiind nevoie ca domniile lor sa fie invitate la un dialog economic constructiv, din care sa rezulte proiecte economice combinate, romano-germane, romano-franceze, etc.
In loc de asta, Presedentia, P.Ministrii, Asociatiile antreprenoriale, Sindicatele, Academia, Institutele de Cercetare Economica, etc. sint inerte, iar economistii si analistii economici, pedaleaza la nesfirsit pe constatari generale, urmate de sugestii si masuri punctuale de toate felurile – imposibil de structurat intr-un PROIECT NATIONAL!
10.Trebuie inteles ca UE si tarile dezvoltate care fac politica economica, directivele si strategiile economice, nu au o cultura a DEZVOLTARII ECONOMICE, incit sa detina capacitatea de a realiza proiecte concrete si operationale de dezvoltare pentru Romania sau UE!O astfel de cultura economica s-a dezvoltat doar in Asia, care deocamdata n-a fot preluata si in Europa!
Cultura economica a tarilor dezvoltate este doar a unei dezvoltari economice lente, PASIVE (de la sine) si de mare durata, prin masuri punctuale, treptate, pe care au parcurs-o tarile respective in sute de ani, de la inceputul revolutiei industriale!
11.Dezvoltarea economica rapida, de ajungere din urma a tarilor dezvoltare, cere o cultura economica NOUA, pro-activa, de inlocuire a strategiilor si directivelor teoretice/birocratice, cu proiecte concrete comune, a caror constructie trebuie initiata de Romania, care are NEVOIE de ele!A astepta de la UE ceeace nu poate face prin natura sa birocratica si in lipsa unei culturi pro-active economice, inseamna a astepta deopotriva falimentul economic national si dezintegrarea treptata a UE.
12.Economia globalizata sta in fata unui adevarat paradox.Din lipsa unui suport teoretic/stiintific al dezvoltarii economice rapide, este pe cale sa se dezintegreze o Uniune Economica absolut necesara, care (inca) n-a aflat din ce cauza se poate produce acest lucru…