Andrei Pleșu a publicat marți un editorial pe dilemaveche.ro în care anunță ”iminenta dispariție” a săptămânalului Dilema veche.
”În contextul de acum, nu e cuviincios să ne plîngem. Mor oameni, moare piața muncii, mor ramuri întregi ale vieții economice și financiare. Mor certitudini care păreau definitive, mor deprinderi private și comunitare „tradiționale”, mor speranțe și instituții al căror temei părea de neuzurpat. Așa stînd lucrurile, nu putem pretinde ca un săptămînal de cultură să supraviețuiască nestingherit. Da, Dilema (veche) se confruntă cu o iminentă dispariție. Condițiile de existență pe care ni le propune Holdingul Adevărul sînt, în fapt, un mod de a sugera retragerea…” scrie Andrei Pleșu.
În România însă ne-am obișnuit, de mult, să practicăm înțelepciunea lui „se poate și fără…”. N-o să facem acuma o tragedie că dispare o revistă. Avem alte griji, alte necazuri, alte priorități. Vorba lui Pristanda: „Altele am eu în sufletul meu…”. (…) Dilema s-a străduit, în ultimele trei decenii, alături de alte cîteva publicații, să ofere cititorilor săi un ecou al acestui apel. Nu vreau neapărat să idolatrizez o publicație alături de care am fost încîntat să fiu, atîta vreme, socialmente prezent și, poate, util. Dar nu pot să nu devin melancolic la gîndul că ea va dispărea. Și că, într-un moment de comă, nu se găsește, prin preajmă, nici un salon de reanimare…
„O revistă se face dansînd!” – ne-a spus, odată, Radu Cosașu, la una dintre primele noastre întîlniri. Dar cum moare? Cu un surîs? Cu gustul deșertăciunii? Sau, poate, cu un dram de speranță?, mai scrie Andrei Pleșu.
Dilema veche este o revistă săptămânală de cultură. Între editorialiștii actuali: Matei Vișniec, Andrei Cornea, Valeriu Nicolae, Andrei Manolescu, Sever Voinescu, Radu Naum.
Numele inițial al publicației fost Dilema, revista fiind fondată în ianuarie 1993 de Andrei Pleșu, Tita Chiper, Zigu Ornea, Mircea Vasilescu , Radu Cosașu și editată de Fundația Culturală Română până la 1 ianuarie 2004.
Dilema veche apare în 16 ianuarie 2004, editată în regim privat după demisia redacției, produsă ca efect al ”tensiunile acumulate între redacție și conducerea Fundației Culturale Române/Institutului Cultural Român”.
Revista este acum parte a Trustului Adevărul Holding.
