Analiză / Valentin Lazea: O Românie rămasă în urmă într-o Europă rămasă în urmă

(Textul de mai jos reprezintă un fragment din analiza apărută în CRONICILE Curs de Guvernare  (publicație exclusiv print, cu un conținut diferit de cel al cursdeguvernare.ro), al cărui număr 93 tocmai a apărut.

Despre sumarul numărului 93 al CRONICILOR, precum și despre alte detalii privind publicația – UN LINK AICI.
Redacția)

*

Europa este pe cale să piardă competiția pentru inovare cu America de Nord și cu Asia de  Est. O recentă lucrare a specialiștilor germani de la Fundația Bertelsmann („World class patents in cutting-edge technologies”) constată că, din 58 de domenii de vârf care vor defini tehnologiile viitorului, statele din Europa nu dețin leadership-ul ca număr de patente în nici unul dintre acestea.

Situația aferentă anului 2019 se prezintă după cum urmează:

Ce e drept, dacă ar fi o țară, Uniunea Europeană ar deține două locuri întâi ca număr de patente, la energia eoliană, respectiv la alimente artificiale. Dar, prin recenta ieșire a Marii Britanii din UE, aceasta își vede diminuată masiv capacitatea de inovare.

În acest context, poziția codașă a României în materie de inovare în cadrul Europei nu poate decât să îngrijoreze.

Creșterea economică din ultimele două decenii a fost una extensivă, bazată pe importul de tehnologii și de management inventate de alții. Dar, odată atins un anumit nivel al PIB, în cazul României de peste 25.000 de dolari/locuitor la Paritatea Puterii de Cumpărare, orice creștere economică viitoare va depinde, într-o măsură tot mai mare, de propria capacitate de inovare.

Cum transformăm programul de salvare în motor de dezvoltare

Recentul program guvernamental „Reclădim România”, care promite investiții de 100 miliarde de euro în următorii zece ani (aproape 5 la sută din PIB în fiecare an), poate fi privit din două perspective diferite.

Pe de o parte, el constituie o binevenită rupere de creșterea bazată pe consum, promovată de guvernele PSD în 2017-2019, creștere generatoare de mari dezechilibre și a cărei notă de plată de-abia urmează a fi achitată. De asemenea, merită apreciate concretețea măsurilor, prioritatea și bugetarea lor. (Prin 2016, o cercetare întreprinsă de Banca Mondială arăta că în sertarele ministerelor din România se găseau 365 de strategii, dar două treimi din acestea nu erau bugetate în vreun fel, reprezentând doar un fel de „dorințe de Crăciun”).

Pe de altă parte, lista de măsuri este, în mare parte, destinată supraviețuirii firmelor și salariaților în condițiile pandemiei de Covid-19 și are puțină legătură cu dezvoltarea. Dar cea mai mare critică ce i se poate aduce programului este că nu se aliniază la prioritățile Europei în următorul deceniu.

Or, aceste priorități pot fi rezumate prin trei cuvinte: digital, ecologic, rezilient (acesta din urmă însemnând, de fapt, o mai mare autosuficiență în materie de energie, hrană, sănătate).                                       

UE și România: ce înțelege fiecare prin dezvoltare

Să luăm, spre exemplu, domeniul digitalizării. Guvernul intenționează să aloce în mod direct 180 de milioane de euro (circa 0,2% din totalul investițiilor pe zece ani) pentru două activități:

• granturi pentru digitalizarea IMM-urilor (150 milioane de euro);
• finanțarea programelor de educație digitală a angajaților pentru IMM-uri (30 milioane de euro).

Chiar dacă mai punem la socoteală și alte sume alocate indirect digitalizării în dezvoltarea altor domenii, totalul rămâne nesemnificativ.

Dar aceasta nu este singura problemă: când vorbesc de digitalizarea viitorului, europenii, americanii și est-asiaticii înțeleg, de fapt, următoarele:

• Inteligența Artificială (I.A.);
• Cloud Computing;
• Big Data;
• Virtual/Augmented Reality;
• Blockchain;
• Quantum computing.

A (nu) se compara lista noastră de priorități cu a lor.

Sau să ne uităm la preocupările în materie de mediu. Programul guvernului prevede o sumă ceva mai mare de investiții (650 de milioane de euro), dar tot nesemnificativ în tabloul general (circa 0,6% din total). Acestea vor merge către:

• continuarea programelor Rabla și Rabla Plus (110 milioane de euro);
• infrastructura de reîncărcare a autovehiculelor electrice (55 de milioane de euro);
• autobuze electrice în localități (190 de milioane de euro);
• creșterea eficienței energetice în clădiri publice și private (160 de milioane de euro);
• idem, în complexurile de producere a energiei (125 de milioane de euro);
• împădurirea terenurilor (10 milioane de euro).

În timpul ăsta, când vorbesc despre investiții în mediu, statele dezvoltate înțeleg următoarele:

• tratamentul apelor;
• managementul deșeurilor;
• reciclarea;
• împachetarea sustenabilă;
• capturarea carbonului.

Din nou, fără comentarii.

(……………………………………………………)

Pentru domeniul agro-alimentar, programul guvernamental prevede fonduri de 5,1 miliarde de euro (5 la sută din total), cu următoarele destinații:

• refacerea infrastructurii de irigații (3,4 miliarde de euro);
• construirea canalului Siret-Bărăgan (0,1 miliarde de euro);
• reabilitarea infrastructurii de desecare-drenaj (1,1 miliarde de euro);
• combaterea eroziunii solului (0,5 miliarde de euro).

Care sunt preocupările țărilor dezvoltate?

• biocizi;
• alimente artificiale;
• biotehnologie verde;
• agricultură de precizie (ghidată prin satelit).

Să ne înțelegem: nu tot ce se face în lume merită să fie imitat. De exemplu, alimentele artificiale pot avea efecte nedorite asupra sănătății umane, existând suspiciunea că sunt promovate mai mult pentru a-i îmbogăți pe producători. Cu toate acestea, vedem că România este doar parțial aliniată la prioritățile viitorului.

(…………………………………………………..)

De la „bricks-and-mortar”  la inovare

Ca o concluzie a celor de mai sus, România are o abordare de tip „bricks-and-mortar” (cărămizi și mortar), în timp ce statele dezvoltate sunt interesate de programele soft, cu mare accent pe inovare. România are o abordare bazată pe trecut (și pe restanțele ultimilor 15-20 de ani), în timp ce Europa are o abordare bazată pe viitor.

Aceste neconcordanțe de viziuni nu înseamnă că fondurile europene nu vor putea fi atrase, ci că atragerea lor presupune o schimbare completă a filozofiei.

(…………………………………………………)

Concret, autoritățile care vor conduce România în următorii zece ani, dacă își propun diminuarea decalajelor față de Europa (un mare DACĂ), ar trebui să schimbe următoarele lucruri:

Stimularea pe toate căile a activității de cercetare-inovare autohtonă în locul preluării (cu mare întârziere) a inovării produse de la alții.

Abținerea de a purta, în forurile europene, războaiele trecutului (de exemplu, încercarea inutilă de a menține nediminuate fondurile de coeziune și ale Politicii Agricole Comune), atunci când este evident că prioritățile Europei se modifică.

Creșterea rolului și implicării ministerelor și agențiilor care corespund noii filozofii europene și de care va depinde atragerea noilor fonduri europene: Ministerul Mediului, Autoritatea pentru Informatizarea României etc.

Filtrarea, de către fiecare minister de linie, a propriilor priorități, prin tripla lentilă digital-ecologic-rezilient. Pentru concretețe, să dăm un exemplu: aplicând criteriul ecologic în planificarea investițiilor Ministerului Transporturilor, este evident că prioritate ar trebui acordată construcției de infrastructură feroviară și de material rulant feroviar (în care România a avut o tradiție), urmată de infrastructura rutieră (dar cu trecerea treptată spre autovehicule electrice) și abia în ultimul rând infrastructura aeriană (marele perdant, din cauza poluării pe care o generează).

(…………………………………………………….)

***
Citiți analiza integrală în nr. 93 al revistei CRONICILE Curs de Guvernare. 

Despre sumarul numărului 93 al CRONICILOR, precum și despre alte detalii privind publicația – UN LINK AICI.

(CRONICILE Curs de Guvernare: un ghid de navigare prin istoria vremii tale).