În anul fiscal 2010, aproape 52 milioane de contribuabili americani au primit cecuri de rambursare din partea Fiscului. Suma medie a fost de 3.082 dolari, faţă de 2.683 dolari în anul precedent, ceea ce înseamnă că statul a beneficiat de un împrumut fără dobândă de aproape 160 miliarde dolari.
Un automobil vechi donat în scopuri caritabile dă dreptul celui care face această donaţie la o deducere pe măsura valorii de piaţă a autoturismului sau a contravalorii obţinute de organizaţia de caritate din vânzarea acestuia.
Pierderile de capital rezultate din vânzarea unor stocuri de acţiuni sub valoarea de achiziţie pot fi deduse din venitul realizat în anumite limite. Astfel, impozitul de achitat va fi diminuat în cadrul tranşei de impozitare cu nivelul cel mai mare.
Printre posibilităţile de deducere se mai numără 50% din banii investiţi pentru o viitoare pensie la ieşirea din activitate ( în limita a 2.000 dolari), cheltuielile pentru refinanţarea unor împrumuturi mai vechi, cheltuielile pentru sănătate care depăşesc 7,5% din venitul brut ajustat, cheltuielile pentru cărţi de specialitate la un educator în limita a 250 dolari, cheltuielile pentru educaţie la venituri sub 65.000 doari pe an, în limita a 4.000 dolari, 30% din cheltuielile pentru reducerea consumului de energie ( în limite diverse, funcţie de destinaţie şi materiale ) şi chiar hainele donate la Armata Salvării, dacă există o chitanţă în acest sens. Lista completă a posibilităţilor de deducere poate fi obţinută de pe site-ul IRS ( Internal Revenue Service, respectiv Fiscul american).
Taxa minimă alternativă (abreviată AMT în limba engleză) este un sistem de taxare alternativ introdus în 1969 care urmărea să aducă contribuţiile plătitorilor de taxe bogaţi la niveluri rezonabile, mai aproape de capacitatea lor reală de plată.
Cu timpul, tot mai mulţi americani din clasa de mijloc au intrat sub incidenţa AMT şi nu au mai putut beneficia de o serie de deduceri cu care erau obişnuiţi. Acest fenomen s-a produs mai cu seamă în state cu fiscalitate ridicată, precum New York şi California.
Impozitarea progresivă descurajează căsătoriile
Impozitarea progresivă descurajează căsătoriile între persoane cu venituri similare. De exemplu, dacă două persoane care au locuit împreună în 2011 au fiecare venituri taxabile de 83.600 dolari pe an, ele vor plăti câte 17.025 dolari, adică un total de 34.050 dolari.
Împreună, vor avea un venit taxabil de 167.200 dolari, ceea ce va duce la un impozit de 34.886 dolari. Asta înseamnă 836 dolari „penalizare” de căsătorie, iar explicaţia constă în deplasarea veniturilor celui de-al doilea contribuabil în zona unei impozitări sporite.
La venituri crescute, „penalităţile” cresc considerabil. Două persoane cu câte 379.150 dolari fiecare, plătesc câte 110.016,50 dolari de căciulă dar însurate sunt impozitate la nivelul de 235.277 dolari. Asta înseamnă un minus de 15.244 dolari pe an.
Dacă, însă, există diferenţe mari de venituri între soţi sau copii care să beneficieze de deduceri suplimentare, atunci apar o serie de avantaje la impozitare şi se vorbeşte de bonus în loc de penalităţi de căsătorie.
(Citeşte mai mult pe cronicaeuropeana.ro)
