Acordul comercial post-Brexit a fost aprobat de regina Elisabeta a II-a, a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, și a devenit oficial lege și peste Canalul Mânecii, în primele ore ale zilei de joi.
Regatul Unit a fost o jumătate de secol (48 de ani) membru al Uniunii Europene, din care ultimii cinci au fost cheltuiți pe campanii, referendum, negocieri.
Toate acestea a fost marcate de „răsturnări frenetice ale crizei Brexit, care au dominat afacerile europene, au bântuit piețele financiare și au pătat reputația Regatului Unit de pilon de încredere al stabilității economice și politice occidentale”, potrivit Reuters.
Formal, de la 31 ianuarie, granițele dintre Marea Britanie și UE vor deveni obstacole serioase pentru exportatori și importatori, cu toată birocrația și procedurile vamale aferente, companiile se vor restructura, iar oamenii vor avea nevoie de vize.
Mai mult de atât, însă, divorțul de UE al Regatului Unit provoacă nu numai dureri economice și sociale și de o parte și de alta, dar pune la încercare opțiunile de viitor ale Europei, într-o lume în care lupta pentru noile coordonate ale supremației globale este în plină desfășurare.
Dramele unității, dincolo și dincoace de Canalul Mânecii
Discursurile susținătorilor staturii globale a Britaniei independente („Global Britain”) ascund slăbirea legăturilor care țin laolaltă Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord într-o economie de 3 trilioane de dolari.
Iar o Mare Britanie tot mai divizată ca urmare a Brexitului a fost cât pe-aci să funcționeze ca trăgaci al divizării în continuare a UE. Tendințele centrifuge din UE au devenit ceva mai tăcute în ultimul an, dar nu sunt descurajate.
În schimb, sprijinul pentru independența Scoției a crescut, amenințând uniunea politică veche de 300 de ani dintre Anglia și Scoția.
Un referendum privind independența Scoției ar trebui să aibă loc în prima parte a următorului mandat al Parlamentului, care începe anul viitor, potrivit liderului scoțian Nicola Sturgeon, citat de Reuters.
Scoția s-ar grăbi să reintre în UE, pentru a compensa o parte din pierderile pe care le-ar provoca propriul său divorț de Londra.
„Nu este sfârșitul… (ci) începutul unei relații minunate între Regatul Unite și prietenii și partenerii noștri din UE”, a spus premierul britanic Boris Johnson, marele susținător al Brexitului.
Numai că exemplul Brexit a alimentat discursurile centrifuge și în UE, în țări din nucleul puternic al acesteia (Spania și Italia), dar și în Polonia și Ungaria, cu ecorui care au fost reluate inclusiv în România liderului Liviu Dragnea, acum în închisoare.
Avanlanșa schimbărilor economice
După ce Regatul Unit va părăsi piața unică sau uniunea vamală europeană vor exista unele perturbări ale activității la frontiere.
Mai multă birocrație înseamnă costuri mai mari pentru cei care importă și exportă mărfuri peste granița UE-Regatul Unit și pentru toate companiile în general.
UE oferă Marii Britanii accesul la piața sa de 450 de milioane de consumatori, dar acordul prevede, pentru a evita concurența neloială, sancțiuni și măsuri compensatorii, dacă nu se respectă regulile în materie de ajutoare de stat, de mediu, dreptul muncii și fiscalitate, potrivit AFP.
Funcționarea piețelor financiare își va găsi noile făgașuri, dar o mare parte din tranzacții se vor muta din Londra, unde au avut loc, până acum aproape în întregime transferuri zilnice internaționale de 8,6 miliarde de euro, potrivit Reuters.
(Citiți și: „Analiză Bloomberg: Principalele elemente ale Acordului post-Brexit pe 14 domenii cheie”)
Ultima mare problemă a încheierii acordului, pescuitul, arată care sunt și principalele slăbiciuni ale uniunii la niveul unui continent ca Europa.
Va fi o perioadă de tranziție până în iunie 2026, după care pescarii europeni vor fi renunțat la doar 25% din capturile lor, spre dezamăgirea britanicilor, pentru care nu contează cât de puțin contribuie pescuitul la PIB (2%), ci că acesta face parte din identitatea insulară a suveranității.
De la referendumul din 23 iunie 2016, câștigat cu 51,9% de tabăra „leave”, a fost nevoie de trei prim miniștri, de lungi dezbateri parlamentare nocturne la Westminster și trei amânări pentru a se ajunge la cele 1.246 de pagini ale tratatului post Brexit.
Este greu de imaginat ce conjuncturi europene de leadership vor fi mai promițătoare pentru unitatea europeană, după ce scena va fi părăsită de șefi de stat precum Angela Merkel.
Urmărește-ne pe Google News
