Creșterile salariale din sectorul bugetar pot antrena majorări de salarii și în zona privată. Pe termen scurt, o creștere a salariilor în sectorul public este preluată în sectorul privat în proporție de 8% în primul trimestru de la operarea modificării.
O creștere de 10% a salariilor acordate bugetarilor adaugă 3,5 puncte procentuale la dinamica salariului mediu din industrie, în decurs de un an, reiese dintr-o analiză realizată de Banca Națională a României (BNR).
Pentru a testa această interdependență în România, BNR a utilizat o metodologie propusă de Comisia Europeană, fiind urmărită relația dintre nivelul câștigului brut din industrie și cel din sectorul bugetar.
”Într-o primă etapă a fost testată existența unei relații pe termen lung între salariul mediu din industrie și cel din sectorul bugetar. Testele de cointegrare au validat prezența unei relații de echilibru (pe termen lung) între nivelul remunerării din industrie și productivitatea muncii, indicele prețurilor de consum și nivelul salariilor acordate în sectorul bugetar.
Ecuația pe termen scurt relevă și o influență contemporană, circa 8 la sută din modificarea câștigului brut din sectorul bugetar fiind preluată în mediul privat în primul trimestru. Ceteris paribus, o creștere cu 10 la sută a salariilor acordate în sectorul bugetar va adăuga circa 3,5 puncte procentuale la dinamica salariului mediu în industrie în decurs de un an”, se arată în Raportul privind inflația, februarie 2016.
În procesul de stabilire a salariilor poate apărea o interdependență între sectorul privat și cel public, în sensul că angajații (existenți sau potențiali) pot utiliza ca argument în negociere nivelul remunerării oferite în cadrul sectorului concurent, riscul pentru angajator fiind reprezentat de o posibilă migrare a personalului.
”Creșterea salariilor în serviciile publice poate exercita un efect de demonstrație în mediul privat, contribuind la slăbirea corelației dintre salarii și productivitatea muncii, ceea ce poate conduce la acumularea de presiuni inflaționiste. Evoluția este cu atât mai relevantă din perspectiva ramurilor tradable, întrucât le poate influența negativ competitivitatea externă”, notează BNR.
Industria are o pondere de 25% în totalul valorii adăugate brute produse în economie și angajează circa 30% din forța de muncă din România.
”Mai mult, redresarea companiilor românești în perioada 2011-2014 a fost antrenată cu precădere de evoluția favorabilă a exporturilor de bunuri, aproximativ 40% din cifra de afaceri a companiilor din industrie fiind realizată pe piața externă”, se arată în analiza BNR.
Creșterile salariale induse de modificările din sectorul bugetar au potențialul de a crea presiuni inflaționiste, în condițiile în care costurile cu forța de muncă reprezintă circa o treime din costurile totale ale companiilor din România și constituie al doilea cel mai important factor în decizia de creştere a prețurilor (după majorarea costurilor cu materiile prime).
Probabilitatea de apariție a presiunilor inflaționiste pe această filieră este, în mod firesc, mai accentuată în ramurile în care predomină factorul muncă, precum industria ușoară, unde ordinea factorilor de influență se schimbă, ajustarea prețurilor depinzând în primul rând de evoluția costului aferent muncii.
Fenomenul pare asociat, mai degrabă, evoluțiilor din administrația publică, în condițiile în care salariile din învățământ rămân sub valoarea din mediul privat, iar cele din sănătate au ajuns doar recent la nivelul mediu (Grafic B) – ultimele două sectoare sunt, de altfel, și mai puțin accesibile din perspectiva mobilității sectoriale, date fiind competențele specific, se mai arată în analiză.
Urmărește-ne pe Google News
