Secţiile de vot din Marea Britanie şi Olanda s-au deschis joi pentru alegerile europarlamentare care se desfăşoară, în perioada 22-25 mai, în toate cele 28 de state ale Uniunii.
Alegerile din acest an pentru Parlamentul European stau sub semnul unei puternice ascensiuni a formaţiunilor euro-sceptice.
Prezenţa la urne a scăzut constant în ultimele 7 alegeri pentru Parlamentul European, dar situaţia s-ar putea schimba în 2014. De votul alegătorilor europeni depinde componenţa politică a viitorului Parlament, chemat să decidă asupra politicile europene pe câteva teme sensibile- situaţia economică, şomaj, posibila extindere, energie.
Această ultimă temă face trimitere la cea mai importantă decizie a momentului: cum vor evolua relaţiile politice şi economice cu Rusia.
Cei 751 de parlamentari europeni vor fi aleşi să reprezinte interesele a peste 500 de milioane de cetăţeni europeni.
Primele state care au deschis, joi, procesul electoral sunt Marea Britanie şi Olanda. Vineri, alegerile europene se organizează în Irlanda. Sâmbătă vor vota cetăţenii din Lituania, Malta, Slovacia şi francezii din afara graniţelor. Procesul electoral în restul statelor membre UE se organizează duminică.
Rezultatele alegerilor vor fi comunicate după încheierea procesului electoral în toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene.
Problemele Europei și influența euroscepticilor
De ce contează aceste alegeri? Parlamentul European este singura instituţie a Uniunii ai cărei membrii sunt aleşi prin vor direct, deci cetăţenii au şansa numai o dată la 5 ani să decidă pe cine trimit să-i reprezinte la Bruxelles. Parlamentul European este una din componentele puterii politice europene- parlamentarii aprobă, sau nu, orice lege nouă, deci rolul lor este important. Cum criza economică a înteţit dezbaterile privind viitorul Europei, este nevoie de câteva răspunsuri: Va exista o comunitate mai strânsă a celor 28 de state? Se va federaliza Europa? Vor exista state care să decidă să plece din Uniune?
Care sunt principalele probleme ale Europei? Chestiunea migraţiei poate fi una dintre cele mai importante pentru alegători.
Libertatea de mişcare în interiorul graniţelor UE a fost pusă sub semnul întrebării de mulţi politicieni europeni, şi nu doar din Marea Britanie. Extinderea uniunii a generat o importantă migraţie a forţei de muncă, iar mulţi cetăţeni sunt preocupaţi de siguranţa locului de muncă.
Cu milioane de tineri europeni în căutarea unui angajator, crearea de noi locuri de muncă şi creşterea economică au fost teme principale de campanie electorală. Criza economică de care Europa n-a scăpat a alimentat euroscepticismul. Este de aşteptat ca formaţiuni de tipul Frontul Naţional (Franţa) sau UKIP (Marea Britanie) să obţină scoruri electorale bune. Conform Washington Post, euroscepticii ar putea să obţină până la 25% din locurile viitorului Parlament European.
Poate euroscepticismul să influenţeze numirile în posturile-cheie ale UE? Da, poate. Pentru prima dată în istoria alegerilor, euroscepticii, consideră BBC, vor influenţa alegerea preşedintelui Comisiei Europene, instituţie care “modelează” legile şi impune respectarea tratatelor UE. Candidatul la preşedinţia Comisiei va fi ales de liderii celor 28 de guverne (Consiliul European), conform rezultatului alegerilor europene. Acest candidat trebuie validat de Parlament, unde, conform sondajelor de opinie, nici centrul-dreapta, nici centrul-stânga nu vor obţine o majoritate fără să ia în calcul grupul eurosceptic. Parlamentul trebuie să valideze, după aceeaşi regulă, şi nominalizările pentru cele 27 de poziţii de Comisar European.
Care sunt atributele Parlamentului European? De la precedentele alegeri, din 2009, puterea Parlamentului a crescut considerabil, în concordanţă cu Tratatul de la Lisabona. În prezent, parlamentarii negociază legislaţia europeană cu Consiliul European, în ceea ce se numeşte “co-decizie”, apoi votează legile în forma negociată. Parlamentarii au un cuvânt important de spus şi în domenii bugetare, precum agricultură şi ajutoare regionale. Apoi, Parlamentul poate influenţa Comisia să emită acte legislative, în chestiuni semnalate prin petiţii ale alegătorilor (un bun exemplu este reforma din domeniul pescuitului, impusă de opinia publică). Aprobarea Parlamentului este necesară acordurilor încheiate cu state non-UE şi pentru extinderea Uniunii.
Cum ajunge cineva în Parlamentul European? Repartizarea mandatelor se face după principiul “reprezentării proporţionale”. Acest principiu este în avantajul formaţiunilor mai mici, prin comparaţie cu sistemul “primul câştigă postul” întâlnit, de exemplu, în alegerile naţionale în Marea Britanie, de exemplu. În graniţele principiului “reprezentării propurţionale”, fiecare stat în parte decide ce tip de liste foloseşte. E vorba de sistemul listei deschise (folosit, de exemplu în Austria, Belgia, Italia, Polonia sau Suedia), în care electoral alege unul sau mai multe nume dintr-o listă, sau de sistemul listei închise (din Franţa, Germania, România sau Marea Britanie- mai puţin Irlanda de Nord), în care electorul alege un partid, care a decide ordinea candidaţilor în listă.
Cum se formează grupurile politice? Numărul de parlamentari pe care un stat îi trimite la Bruxelles este proporţional cu numărul cetăţenilor acelui stat. După acest criteriu, cei mai mulţi reprezentanţi în Parlamentul European provin din Germania (96), Franţa (74), Italia şi Marea Britanie (73 fiecare). Cei mai puţini (câte 6 fiecare) vin din Cipru, Estonia, Luxemburg şi Malta. România trimite la Bruxelles 32 de reprezentanţi. Odată validaţi în parlament, majoritatea formaţiunilor politice naţionale se grupează în familia politică europeană din care îşi trag esenţa. Din România, aleşii PSD merg la PES (centru-stânga), cei ai PNL la ALDE iar cei ai PDL, PMP şi UDMR la PPE (centru-dreapta). Un grup politic European poate fi constituit de minim 25 de parlamentari, proveniţi din cel puţin 7 state. Afilierea la un grup politic creşte puterea parlamentarilor de a modela o lege, iar respectivului partid i se repartizează o cotă proporţională din bugetul acordat grupurilor politice europene. Grupuri acoperă întreg spectrul politic, cele mai importante blocuri fiind PPE, PES, ALDE.
Urmărește-ne pe Google News
