âRomânia a ocupat anul trecut locul opt între statele membre UE ca producţie agricolă (17,5 miliarde euro sau 4% din total) şi locul al treilea la ritmul de creştere a producţiei în raport cu anul precedent (+13,2%), după Estonia (+18,2%, dar la o valoare situată sub pragul de un miliard de euro) şi imediat în spatele Irlandei (+13,2%).
De reţinut, spre deosebire de cele două state care s-au plasat înaintea nostră ca ritm de creştere, rezultatul nostru a fost cel mai bun din UE la avansul producţiei vegetale, dar s-a situat sub media Uniunii la ritmul de dezvoltare a zootehniei (+8,8% faţă de +10,3%), ceea ce ne individualizează ca profil agricol în structura de producţie.
Toate celelalte state din topul european care au obţinut ritmuri de creştere per total cu două cifre au realizat performanţe mai bune la producţia animalieră faţă de media europeană.
Ceea ce arată că suntem pe o cale bună dar în afara practicii europene de a pune accentul pe dezvoltarea zootehniei sau măcar pe o dezvoltare echilibrată în raport cu producţia vegetală ( Marea Britanie şi Danemarca).
În mod evident, avem o abordare net diferită faţă de Polonia (ţara cu nivelul de dezvoltare şi cu structura economiei cea mai apropiată de a noastră, la care ne raportăm şi ca mărime), care a avansat cu un ritm cam de două ori şi jumătate mai mare în zootehnie raportat la producţia vegetală. Şi exact pe dos faţă de Germania ( unde scorul a fost de 2,8% la 15,3%).
Cheia este valoarea adăugată mai mare pe zona de zootehnie şi posibilităţile mai bune de dezvoltare a unor afaceri conexe profitabile în sectorul industriei alimentare. De aceea, producţia vegetală românească ar fi fost bine să se regăsească mult mai clar şi în producţia animalieră decât să alimenteze la export lanţurile de producţie prin care carnea obţinută de alte ţări cu cereale româneşti este valorificată superior în supermarketuri după apare la import.
De reţinut şi faptul că producţia agricolă totală a UE, situată la 432,6 miliarde euro a fost împărţită în proporţie de 56% ( sau 244,1 miliarde euro) ca şi consum intermediar, în timp ce numai 44% ( sau 188,5 miliarde euro) au mai rămas pe post de valoare adăugată brută.
Combinaţia UE dintre creşterea rezultatului total de 6,2% şi de numai 1,8% la consumul intermediar a dus la un avans de 12,4% al valorii adăugate brute. Ceea ce ar trebui să ne dea de gândit la nivel naţional, deoarece e bună şi creşterea producţiei în general, dar ceea ce se vede până la urmă în PIB este valoarea adăugată brută.
Din calculele făcute pe baza datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale transmise la Comisia Europeană, consumul intermediar, deşi în curs de îmbunătăţire anul trecut (de la circa 58% în 2015 şi 2016 la 57% în 2017), a rămas peste proporţia medie consemnată la nivelul UE, ceea ce a limitat creşterea rezultatului la 7,5%, adică sub media europeană de 12,4% amintită mai sus, deşi am fost în topul creşterilor de producţie.
Sunt aspecte ceva mai tehnice dar care au consecinţe în privinţa creşterii uşoare anul trecut ( dar continue, cu aproape triplare faţă de 2014) a deficitului din comerţul cu produse agricole în raport cu ţările UE şi reducerea (deşi marginală) a excedentului în raport cu ţările non-UE faţă de anul anterior. Rezultatele preliminate de MADR pe 2017 au fost de -1,87 miliarde euro ( export de 4,26 miliarde euro la import de 6,13 miliarde euro pe relaţia UE) şi +0,95 miliarde euro pe relaţia non-UE (2,17 miliarde euro export şi 1,23 miliarde euro import).
Simplificat, nu am reuşit să acoperim din excedentul pe non-UE decât jumătate din deficitul pe zona UE deoarece, deşi am evoluat relativ bine în termeni cantitativi, am avut de pierdut ca structură de dezvoltare relativ la evoluţiile din alte state UE. Asta pe fondul creşterii puterii de cumpărare şi a deteriorării de competitivitate faţă de acestea, în ceea ce se cheamă acum industrie agricolă ( ”agricultural industry” în original, în comunicatul Eurostat).
