Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a intrat pe ”nisipuri mișcătoare” la finalul lunii ianuarie, după ce a anunțat că un acord comercial cu Statele Unite ar putea fi semnat în ”câteva săptămâni”.
Există cu siguranță elemente de atractivitate în semnarea rapidă a unui pact, despre care președintele Comisiei a spus că ar trebui să vizeze ”comerțul, tehnologia și energia”- asta ar aduce un armistițiu în relațiile comerciale bilaterale și ar da o ”gură de oxigen” mult afectatei industii auto europene, în primul rând celei germane.
Un acord de tipul celui enunțat de Ursula von der Leyen este un ”pariu riscant”, consideră Politico, mai ales în condițiile în care state importante din UE nu vor să facă concesii în domeniul agricol. Mai mult, Bruxelles riscă o deteriorare a imaginii dacă Statelor Unite li se fac concesii în domenii sensibile pentru europeni precum standardul de calitate al alimentelor sau produse modificate genetic.
Acesta este de fapt marele obstacol în calea unui acord comercial, discuțiile fiind blocate din cauză că Franța, Austria și Olanda au anunțat oficial Comisia că nu poate negocia modificarea termenilor pe produse agricole, iar Donald Trump insistă că nu poate încheia niciun acord dacă UE nu relaxează regulile produselor agricole.
Ursula von der Leyen și Comisarul pentru Comerț, Phil Hogan, scrie Politico, vor să elimine formal problema prin intermediul unui artificiu: nu va exista nicun capitol cu privire la agricultură în noul acord comercial UE-SUA, dar Comisia va încheia o înțelegere separată, angajându-se formal să coboare standardele europene pentru anumite produse agricole americane.
Acest artificiu nu rezolvă problema de fond: piețele europene fie se deschid pentru produsele americane, fie nu. În consecință, în toată negocierea cineva promite ceva ce nu se poate realiza, fie americanii, fie europenii urmând să constate că au fost păcăliți.
În ultimă instanță, pentru Ursula von der Leyen, ar fi suficient să ajungă fie și la un timp de înțelegere similar cu cel obținut în 2018 de Jean Claude Juncker, care a reușit să evite suprataxarea unor produse europene după ce i-a promis lui Donald Trump că europenii vor importa mai mult gaz natural și soia.
A fost o promisiune fără acoperire, Juncker neavând nicio putere să facă să crească importurile acestor produse, iar Washington-ul a transmis foarte clar în cadrul noilor negocieri că nu se va mai lăsa păcălit încă o dată.
