Academia Română, 6 recomandări pentru a ieși din criză cu pierderi reduse

Actuala criză poate reprezenta o bună oportunitate pentru încurajarea dezvoltării producției autohtone (naționale sau locale) în sectoare de activitate în care există materie primă și piață de desfacere asigurată, menționează o analiză realizată de trei structuri ale Academiei Române: Secția de Științe Sociale, Juridice și Sociologice, Institutul Național de Cercetări Economice și Departamentul Cercetării Complexe.

Studiul conține șase recomandări rezultate din observarea efectelor crizei Covid-19, care a afectat puternic economia românească.

Recomandările:

1.) Eliminarea cercului vicios al contracției cererii și al ofertei care s-a format ca urmare a apariției crizei sanitare la începutul lunii martie în România și în țările din Europa.

Închiderea producției, în cele mai multe sectoare de activitate creează probleme de ofertă și în egală măsură, va duce inevitabil, cel puțin pe parcursul unei perioade scurte de timp, dar care poate fi până la unul sau doi ani, la reducerea veniturilor unei părți importante a populației. reducerea ofertei pentru cele mai multe produse, amplificată de schimbarea comportamentului populației, în principal datorită creșterii incertitudinii cu privire la
menținerea locului de muncă, implicit a menținerii veniturilor de dinainte de criză, și de amenințarea stării de sănătate prin prezența virusului vor genera, cel puțin pe termen scurt, o contracție a cererii populației și o schimbare a structurii acesteia.

În aceste condiții se recomandă alocarea de fonduri publice pentru repornirea firmelor indiferent de dimensiunea acestora.

Prin această măsură se va asigura:

• Menținerea puterii de cumpărare a populației. O reducere a puterii de cumpărare, cel puțin pentru anumite categorii de gospodării, în condițiile prelungirii perioadei crizei sanitare și a creșterii ratei șomajului poate duce la o creștere a ratei de sărăcie. Un studiu OECD arată că ”la debutul crizei, 40% dintre gospodăriile din țările OECD erau
  separate de pragul de sărăcie doar cu trei luni”
• Protejarea forței de muncă și menținerea acesteia în țară. Numai la nivelul primei luni de criză sanitară numărul șomerilor a crescut cu 58 mii, ceea ce reprezintă în raport cu luna anterioară o creștere în cifre relative foarte mare de peste 16%. În aceste condiții rata șomajului a crescut de la 3,9%, valoare înregistrată în luna februarie 2020, la 4,6% în luna martie. Rata șomajului putea fi cu mult mai mare dacă un număr de aproape 500 mii de contracte de muncă nu erau suspendate și susținute prin șomajul tehnic. Lipsa de reacție pentru încurajarea firmelor indiferent de dimensiunea acestora sau de natura capitalului poate duce la o creștere a ratei șomajului la valori foarte mari în următoarele trei, patru luni. O atenție cu totul aparte trebuie avută în vedere în domeniile de activitate în care suspendarea totală sau parțială a activității va fi menținută în perioada următoare (exemplul în acest caz sunt unitățile economice din sectorul HoReCa). Dacă măsurile sunt asimetrice în raport cu țările din regiune sau a celor de la nivelul Uniunii Europene există riscul consumului acestor servicii în aceste țări de către cetățeni români (petrecerea concediilor în străinătate) și stimularea indirectă a emigrației temporare a personalului care lucrează în aceste sectoare de activitate.

2) O argumentare solidă din care să rezulte că împrumuturile guvernamentale din acestă perioadă pentru  dezvoltarea producției și pentru creșterea investițiilor din economie nu se transferă ca povară generațiilor următoare, ci din contră asigură o dezvoltare sustenabilă a spațiului economic din România.

Studiile realizate ar trebui să arate că:

• pe termen scurt, sunt conservate actualele locuri de muncă și sunt create noi locuri de muncă pentru atragerea, printre alții, și a românilor plecați în străinătate;
• pe termen mediu și lung, prin această strategie se va asigura o rată de creștere a PIB-ului superioară ratei de creștere a împrumuturilor;
• având în vedere contextual în care ne aflăm, pentru dezvoltarea unor sectoare strategice ar trebui pus accentual pe atragera de fonduri Europene și de fonduri private într-un sistem de fonduri de invesții pentru infrastructură.

3.) Menținerea capacității de transport a firmelor naționale pentru a asigura transportul de mărfuri și materii prime pentru reluarea proceselor de producție în unitățile din România care sunt integrate în lanțul de producție la nivel european sau internațional;

4.) Datele statisticii oficiale scot în evidență o agravare a deficitului balanței comerciale cu mărfuri. Actuala criză poate reprezenta o bună oportunitate pentru încurajarea dezvoltării producției autohtone (naționale sau locale) în sectoarele de activitate în care există materie primă și piață de desfacere asigurată. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al industriei alimentare.

Pe parcursul ultimilor 30 de ani, România a importat produse agro–alimentare în valoare de peste 85 de miliarde euro înregistrând un deficit al balanței de mărfuri pentru acestă categorie de mărfuri de peste 22 miliarde euro.

Parte importantă a exporturilor de produse agricole este reprezentată de produse agricole voluminoase, ieftine și neprelucrate (cereale, semințe, animale vii etc.) care aduc un aport valutar redus balanței comerciale a României.

5.) Dezvoltarea de întreprinderi cu capital românesc sau mixt plasate în lanțul valoric de producție al întreprinderilor multinaționale care asigură dezvoltarea de tehnologie modernă și pătrunderea pe piețele internaționale pentru valorificarea producției interne.

Potrivit ultimelor date statististice publicate de INS “În România, în anul 2018, un procent de 28,6% din numărul total de salariați din întreprinderile active și-au desfășurat activitatea în întreprinderi ce fac parte din grupuri
multinaṭionale controlate din străinătate. În întreprinderile controlate din top 10 ṭări, în anul 2018, şi-au desfăşurat activitatea 21,4% din totalul numărului de salariaṭi la nivelul economiei naṭionale.

Raportat la ponderea numărului de salariaţi, majoritatea subgrupurilor de întreprinderi din România sunt controlate de firme din Germania, Franţa ṣi Italia”.

6.) Investiții în cercetarea științifică românească și dezvoltarea învățământului universitar de elită care să permită susținerea dezvoltării strategice a economiei la nivelul competiției internaționale.

Pe fondul reducerii veniturilor bugetare pe tot parcursul perioadei de tranziție România a investit sume derizorii în cercetarea științifică și pentru susținerea învățământului universitar.

La nivelul ultimilor ani, România a alocat pentru cercetare – dezvoltare numai 0,5% din PIB, cu mult mai puțin
decât țările din regiune sau cele din vestul Europei (Bulgaria a alocat 0,8%, Polonia 1,2%, Ungaria 1,5%, Franța 2,2%, Germania 3,1%, iar media la nivelul UE – 28 a fost de aproximativ 2,1%).

Investițiile nealocate în mod direct pentru cercetare – dezvoltare de la bugetul de stat sau suținute de mediul privat sunt suportate de fiecare dintre noi prin importul masiv de mărfuri din țări care suportă aceste cheltuieli și stimulează dezvoltarea tehnologică la nivel național.