Presiune suplimentară pe ținta de deficit: plățile restante către bugetari

Strategia bugetară a guvernului prevede pentru anul în curs „asigurarea sumelor aferente plăţii tranşei de 25% din titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2009, cu modificările şi completările ulterioare (2 miliarde lei)”.

Concret, pe lângă anvelopa salarială oficială definită drept ” plafonul nominal al cheltuielilor de personal, aferente bugetului general consolidat, stabilit la nivelul de 47,8 miliarde lei, respectiv 7,3% din PIB”, statul a alocat încă aproximativ 0,3% din PIB pentru a achita drepturile câștigate în instanță de către salariații afectați de diminuarea cu 25% a drepturilor salariilor efectuată la mijlocul lui 2010.

Sistemul de plată a drepturilor salariale restante stabilite prin hotărâri judecătorești devenite executorii prevede ca, în primul an de la data la care hotărârea devine executorie, să se achite doar 5%. Restul ar urma să fie plătit în etape până în al cincilea an. În al doilea an va fi plătită 10% din valoarea titlului, iar în al treilea an astfel calculat vor mai fi acordate încă 25%.

Astfel, de-abia în acest an (dar la un număr relativ mic de cazuri față de cel care vor fi înregistrate până la finalizarea acestor acțiuni în justiție) avem de-a face cu prima creștere procentuală semnificativă. Or, dacă primii 40% din bani sunt achitați în primii trei ani, restul de 60% vor achitați în următorii doi ani, după cum urmează: alți 25% în al patrulea an și 35% în al cincilea an.

În traducere, vom asista la o presiune semnificativă din acest motiv pe bugetele din 2015 ( aflat deja în afara termenului legal de întocmire și punere în discuție) și 2016. Efortul bugetar nu va fi diminuat de inflație, deoarece sumele în cauză vor fi actualizate cu indicele inflației. Prin urmare, la nivel estimativ , alte 0,3% din PIB ar urma să revină plății tardive a unor drepturi salariale cuvenite stabilite începând cu 2011 de-abia în 2015 iar 0,5% din în 2016.

Este exact perioada în care ar trebui să reducem și deficitul bugetar cu un punct procentual din PIB, până la doar 1,4% din PIB anul viitor (vezi Programul de convergență asumat de Ministerului Finanțelor și necesar trecerii la euro). Impactul plății drepturilor restante către bugetari este unul major dacă se compară cu efortul de diminuare cu zecimi de procent a deficitului de la an la an.

România abia reușește să alinieze cât de cât deficitele calculate după metodologia europeană ESA și cea națională, bazată istoric pe cash. cash la care de-abia anul acesta sunt speranțe să mai reducem ceva, după ce în 2013 am bătut pasul pe loc.

Cum ar urma să se facă marele salt de îmbunătățire a deficitului pe de pe palierul 2012-2013-2014 pe palierul 2015-2016-2017 rămâne un mister.

Mai ales că evenimentele din apropierea României, cu tensionarea relațiilor dintre NATO și Rusia au reclamat o majorare a cheltuielilor pentru apărare, de unde și acceptul UE pentru extinderea deficitului pe acest an la 2,4%. Nu este, însă, clar, cum se vor modifica țintele de deficit până în 2017 sau dacă se va strânge cureaua în alte domenii pentru a acomoda creșterea cheltuielilor militare.

Cert este că măsura impusă de justiție și repartizată pe mai mulți ani de către guvern va afecta atât tentativa de aducere a deficitului fiscal în apropierea deficitului structural fixat ca obiectiv de stabilitate macroeconomică la nivelul UE la 1%, cât și posibilitățile de majorare a salariilor în sectorul bugetar pe termen mediu și chiar lung, deoarece mai sunt destule procese pe rol.

Separarea drepturilor salariale curente de cele istoric cuvenite și prezentarea ca atare în buget nu prea face sens deoarece banii vor fi dați acelorași oameni angajați la stat. Mai mult, ar trebui precizat la nivelul statisticii oficiale, care include cam o cincime din salariați în sectorul bugetar (un sfert dacă se adaugă și cei din MAI, armată, justiție etc.) dacă media veniturilor de natură salarială prezentată lunar include plățile restante stabilite în justiție și achitate pe parcursul a cinci ani.

Nu este clară nici impozitarea sumelor în cauză, atât din pricina perpetuării deducerii regresive la calcul taxelor pe salarii cuvenite statului cât, mai ales, în eventualitatea modificării sistemului de impozitare. Asta deoarece veniturile achitate din urmă ar putea mări suplimentar nivelul efectiv de impozitare al sumelor brute acordate.

Logic, din moment ce indexează banii datorați din urmă cu inflația pentru a le păstra puterea de cumpărare, statul ar trebui să țină cont și de influența majorării impozitelor prin cumularea acestor bani restanți cu cei primiți potrivit drepturilor la zi, față de cazul în care diminuarea salariilor nu s-ar fi aplicat iar sumele ar fi curs uniform.

Una peste alta, dacă importanța inteferenței politicului în chestiunile macroeconomice este recunoscută, ar trebui să fim mai atenți la consecințele implicării justiției în probleme care afectează cifrele macroeconomice. Deciziile luate politic se mai reglează prin alegeri, dar cele din justiție rămân să atârne definitiv de buzunarele economiei. Adică să greveze asupra deciziilor viitoare ale Executivului și asupra perspectivelor de creștere a României.