Ucraina este cea mai minată țară din lume și va avea nevoie de până la 30 de ani pentru a îndepărta aceste dispozitive și munițiile neexplodate. Costul acestor operațiuni va fi de până la 34 de miliarde de euro, conform unei estimări a Băncii Mondiale. În acest moment, aproape o treime din teritoriul Ucrainei este potențial periculos din cauza minelor plasate de ruși, relatează Euronews.
După mai mult de doi ani și jumătate de invazie totală a Rusiei, Ucraina este acum cea mai minată țară din lume.
Potrivit Asociației ucrainene de deminare umanitară, deminarea completă a teritoriului Ucrainei ar putea dura până la 30 de ani.
Asociația afirmă că peste 156.000 de kilometri pătrați, adică o treime din această țară atacată de Rusia, sunt potențial periculoși. Suprafața este echivalentă cu tot teritoriul Greciei și de două ori cât teritoriul Cehiei.
„O zi de război înseamnă aproximativ 30 de zile de deminare. În exemplul orașului Irpin, acest lucru s-a verificat”, a declarat pentru Euronews Yakiv Hanul, șeful departamentului pirotehnic din Irpin, regiunea Kiev.
Nu toate minele și munițiile neexplodate pot fi identificate imediat, a explicat acesta, războiul fiind încă în desfășurare, fapt ce complică și mai mult orice efort de cartografiere și eliminare a acestora.
„Unele mine sau proiectile neexplodate sunt situate pe proprietăți private. Dacă nu există semne că ceva se află acolo, nimeni nu intră, cu excepția cazului în care rezidenții sau proprietarii cer acest lucru”, a explicat Hanul.
De asemenea, există posibilitatea ca unele obuze neexplodate să fi ajuns în zone cu apă – lacuri, râuri, mlaștini – ceea ce îngreunează, de asemenea, descoperirea lor.
Până la 34 mld. euro – estimatul Băncii Mondiale pentru deminarea Ucrainei
Banca Mondială estimează costul total al înlăturării dispozitivelor la aproximativ 34 de miliarde de euro, iar pe cel al experților necesari pentru aceste operațiuni, la peste 10.000.
În prezent, Ucraina dispune de doar aproximativ 3.000 de geniști capabili să manipuleze mine și muniții neexplodate, iar Serviciul de Stat pentru Situații de Urgență al Ucrainei desfășoară programe speciale de formare, inclusiv formare pentru identificarea dispozitivelor explozive periculoase.
Nataliia Kirkina este unul dintre participanții la program. Căpitan de poliție pensionat din Sievierodonetsk, în regiunea Luhansk, ea s-a înscris în program când s-a întors la Irpin, după ce forțele ucrainene au alungat soldații ruși din ajunși în acea zonă.
„Când eram copil, tatăl meu a găsit din greșeală un fitil de la o grenadă din al Doilea Război Mondial. Aceasta i-a explodat în mâini. A supraviețuit miraculos”, a declarat Kirkina pentru Euronews.
„Nu am vrut ca și copiii mei să treacă prin același lucru. Așa că am demisionat din Poliția Națională și am urmat un curs de formare pentru a deveni identificator de muniții explozive.”
Deficitul de geniști a obligat autoritățile le dea acces și femeilor la această meserie
Înainte de 2022, doar bărbații puteau lucra în Ucraina ca operatori de dezamorsare a munițiilor explozive, dar când bărbații ucraineni au plecat pe front, profesia s-a deschis pentru femei, care se înscriu din ce în ce mai mult în programe de formare în țară și în străinătate.
Una dintre școli este MAT Kosovo, unde există un program special pentru femeile ucrainene. Sir Ben Remfrey, director general la Praedium Consulting Malta și MAT Kosovo, a declarat pentru Euronews că școala se află în negocieri cu UN Women pentru un proiect de formare a mult mai multor femei, în perioada 2025 – 2026.
Peste 400 de ucraineni au fost deja instruiți la unitatea din Peja, în vestul Kosovo. Acolo, aceștia dobândesc competențe unice în conformitate cu standardele internaționale de acțiune împotriva minelor. Cursurile sunt predate în limba lor maternă, întrucât MAT Kosovo și-a tradus toate cursurile în ucraineană.
Directorul general al școlii spune că nu există o abordare unică a formării. „Formarea se concentrează pe tipul de roluri operaționale pe care le vor avea atunci când se vor întoarce în Ucraina și pe modul în care vor desfășura ei înșiși operațiunile, ca parte a echipei sau conducând echipa”, a declarat Remfrey.
„Amenințările reprezentate au fost studiate cu atenție, iar instruirea a fost adaptată la acestea și, de asemenea, la evoluția amenințărilor. Pe măsură ce războiul continuă și pe măsură ce zonele sunt eliberate, tipul de amenințare se schimbă, de la eliminarea munițiilor convenționale, la, să zicem, cea a „capcanelor” și, de asemenea, a dispozitivelor improvizate,”, a mai explicat pentru Euronews, Remfrey.
****
Urmărește-ne pe Google News
