Sectorul ambalajelor este (din nou) în prim-plan. După negocieri intense și opinii divergente, la 4 martie 2024, s-a ajuns la un acord provizoriu cu privire la propunerea de Regulament privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. Procesul legislativ este așteptat să fie finalizat anterior alegerilor europarlamentare din iunie 2024.
Regulamentul înlocuiește actuala Directivă 94/62/CE, fiind unul dintre cele mai controversate și complexe proiecte legislative din ultimii ani în domeniul protecției mediului.
Are ca nucleu deziderate extrem de ambițioase de reducere a ambalajelor, promovarea reutilizării și reciclării acestora. Printre obiectivele sale specifice se numără tranziția către ceea ce se dorește a fi o economie circulară a ambalajelor, eficientă din punct de vedere al costurilor.
Noile cerințe vor atrage schimbări substanțiale în rândul practicilor curente din sectorul ambalajelor, motiv pentru care, pe parcursul procesului legislativ, a fost și continuă să fie o reacție (poate) fără precedent din partea actorilor vizați.
Una dintre cerințele puternic dezbătute vizează caracterul reciclabil al ambalajelor. Potrivit Regulamentului, toate ambalajele introduse pe piață vor trebui să fie reciclabile. În acest scop, trebuie respectate două condiții al căror calendar este acum mai clar, dar în continuare extrem de provocator, inclusiv față de piața curentă.
În primul rând, începând cu 1 ianuarie 2030 sau la doi ani de la adoptarea actelor delegate, ambalajele trebuie să respecte criteriile de proiectare în vederea reciclării. Criteriile vor fi stabilite de Comisie prin acte delegate cel târziu până la 1 ianuarie 2028. În al doilea rând, începând cu 1 ianuarie 2035 sau la cinci ani de la adoptarea metodologiei privind reciclarea la scară largă, deșeurile de ambalaje trebuie să poată fi colectate separat, sortate în fluxuri de deșeuri specifice și reciclate la scară largă. Metodologia privind reciclarea la scară largă va fi adoptată de Comisie prin acte de punere în aplicare cel târziu până la 1 ianuarie 2030.
Producătorii vor putea să evaluează capacitatea de reciclare și, deci, să știe ce ambalaje vor putea fi puse pe piață abia după adoptarea de către Comisie a actelor delegate și a celor de punere în aplicare menționate anterior. Deși există o evoluție în această privință față de propunerea Comisiei (care nu prevedea termene pentru actele ce ar urma să fie adoptate de Comisie), există în continuare preocupări privind lipsa de previzibilitate în această direcție, aspect relevant și pentru alte cerințe ale Regulamentului.
Obiectivele propuse privind conținutul minim de material reciclat pentru anii 2030 și 2040 sunt, de asemenea, intens comentate. Obiectivele ar fi aplicabile nu doar ambalajelor fabricate în întregime din plastic, ci și celor care sunt doar parțial din plastic. Sunt exceptate, printre altele, ambalajele din plastic compostabile și cele a căror componentă din plastic reprezintă mai puțin de 5% din greutatea totală a ambalajului. Printre provocările pentru conformarea cu aceste cerințe este și lipsa unui acces constant și prioritar, în funcție de industrie, la plastic reciclat de o calitate corespunzătoare care să faciliteze atingerea acestor obiective.
În ceea ce privește reutilizarea ambalajelor, noile cerințe au atras critici din partea industriilor impactate, ridicându-se multiple întrebări și problematici. Printre acestea, unele sunt legate de eficiența reutilizării față de obiectivele Regulamentului și temeinicia acordării priorității reutilizării în detrimentul reciclării ambalajelor. Aceasta în condițiile în care pot fi situații practice care să deturneze beneficiile reutilizării privite în abstract, de exemplu, în cazul în care ambalajele reutilizabile goale trebuie transportate pe distanțe mari sau trebuie curățate cu costuri mari.
Începând cu 2030, devin aplicabile obiective de reducere a ambalajelor și sunt interzise anumite ambalaje din plastic de unică folosință. Este interzisă și utilizarea anumitor substanțelor chimice în ambalajele care intră în contact cu alimentele. Companiile care vând alimente și băuturi la pachet vor trebui să permită clienților să-și aducă propriile recipiente, fără taxe suplimentare. Totodată, trebuie depuse eforturi pentru ca activitățile de vânzare la pachet să ofere 10% din produse în formate de ambalaje adecvate pentru reutilizare. Sunt prevăzute și cerințe pentru instituirea de sisteme de garanție-returnare a deșeurilor.
Deși s-a propus trecerea de la directivă la regulament pentru a se asigura cerințe uniforme implementate similar în rândul Statelor Membre, Regulamentul lasă destul de multe aspecte la aprecierea statelor membre. Se creează, astfel, premisele unei aplicări neuniforme a cerințelor Regulamentului.
Densitatea și complexitatea noilor cerințe fac ca descrierea în câteva fraze a impactului practic al Regulamentului să fie imposibilă. Acesta trebuie analizat și înțeles în detaliu, în ansamblul practicilor curente, luând în considerare și calendarul în care diferitele obligații ar urma să devină aplicabile.
***
