WP – problema succesiunii la Moscova: Putinismul nu acceptă rivali. Dar moștenitori?

Vladimir Putin conduce Rusia de aproape un sfert de secol. Dacă va câștiga alegerile din 15-17 martie și un al cincilea mandat ca președinte, așa cum este practic sigur, va fi eligibil pentru încă șase ani – moment în care prezența sa la Kremlin va deveni mai lungă decât cea a lui Iosif Stalin – și după aceea, încă șase ani.

Vladimir Putin, care are acum 72 de ani, va fi bine trecut de 80 de ani dacă își va exercita ambele mandate. Și nu există niciun motiv să bănuim că va ieși din scenă în acel moment. Varianta de lucru a celor mai mulți observatori ai Rusiei este că Putin va fi conducător pe viață.

Această longevitate poate fi atât un atu, cât și o slăbiciune, arată o analiză publicată joi de Washington Post.

Stilul de conducere al lui Putin nu permite apariția rivalilor

Vladimir Putin, un fost spion KGB, avea doar 46 de ani când a fost avansat la cel mai înalt nivel al politicii în 1999, smuls dintr-o relativă obscuritate de către Boris Elțin pentru a servi ca prim-ministru și în curând a devenit președinte interimar.

Unul dintre motivele pentru care a supraviețuit atât de bine este că stilul său de conducere nu permite rivali. Alexei Navalny, cea mai puternică și mai carismatică figură a opoziției din Rusia din ultimii ani, a murit într-o colonie penală arctică luna trecută, supraviețuind deja unei otrăviri în 2020. Alți potențiali rivali au fost uciși, precum Boris Nemțov, împușcat pe o stradă din Moscova în 2015.

Nu doar opozanții liberali se confruntă cu astfel de amenințări: șeful Wagner, Evgeni Prigojin, un lider mercenar fost aliat al lui Putin, a murit la două luni după scurta revoltă militară de anul trecut.

Chiar și rivalii săi nominali de la alegerile din acest weekend sunt, în cel mai bun caz, niște persoane verificate și aprobate de stat. Singurii doi candidați anti război, Ekaterina Duntsova și Boris Nadejdin, au fost scoși de pe buletinele de vot pentru aspecte tehnice.

Trecutul lui Putin și viitorul probabil la putere îl ajută în mod semnificativ în afacerile externe. Când are de-a face cu o țară precum Statele Unite, unde schimbările partizane tind să aibă loc la fiecare patru sau opt ani, el poate strânge din dinți și poate aștepta ascensiunea unui lider mai prietenos. Putin nu experimentează nici presiunile interne ale celui mai proeminent inamic al său străin, Volodimir Zelenski, care trebuie să rămână popular pentru a-și menține poziția în Ucraina.

Ce rămâne în urma lui Putin

Dar ce urmează după Putin? Dacă Putinismul nu permite rivali, există puțin loc și pentru urmași. Într-un eseu publicat în Foreign Affairs săptămâna aceasta, observatorii ruși Michael Kimmage și Maria Lipman se întreabă dacă nu cumva însăși puterea lui Putin ar putea fi o slăbiciune pentru regimul pe care l-a creat.

„Putinismul pentru totdeauna are vulnerabilitățile sale. Orice regim care promite să trăiască veșnic nu se poate lăsa perceput ca eșuând. Reprezentarea lui Putin ca un salvator omnipotent – ​​singurul care poate conduce destinul Rusiei – prezintă astfel un risc pe termen lung pentru regim”, au scris cei doi.

Rezerva de cadre

Cel mai cunoscut discipol al lui Putin este Dmitri Medvedev, acum vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei. Medvedev a ocupat funcția de președinte al Rusiei între 2008 și 2012, în timp ce Putin a fost prim-ministru – stilul „tandem” de conducere menit să-l ajute pe Putin să scape de limitele mandatului. (A schimbat legea în 2021, astfel încât să nu mai fie nevoie să apeleze din nou la un tandem.)

Medvedev a fost văzut odată ca un potențial reformator. Acum este mai bine cunoscut pentru naționalism agresiv și declarații batjocoritoare despre Ucraina și Occident. Natura neîntreruptă a unora dintre mesaje șochează adesea, deși unii analiști spun că el joacă un rol atent conceput – „clovnul de curte” al Kremlinului, care poate fi folosit pentru a-l face pe Putin să apară mai moderat.

De la ascensiunea inițială a lui Medvedev, Putin nu a căutat în mod public un alt partener junior, lăsând deschisă întrebarea pe cine consideră potențial înlocuitor. Unii dintre candidații evidenți, inclusiv Medvedev și prim-ministrul Mihail Mishustin, par a fi ”rezerva” pentru viitor.

Lideri militari precum ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu sunt bine cunoscuţi, dar lipsa lor de sprijin popular a fost scoasă la iveală în timpul rebeliunii lui Wagner a lui Prighozin.

Politicienii pro-guvernamentali care și-au construit baze de fani trebuie să facă echilibristică. Popularul primar al Moscovei, Serghei Sobyanin, a fost nominalizat de partidul Rusia Unită a lui Putin în campania sa de realegere de anul trecut, în ciuda faptului că a candidat ca independent înainte – o mișcare interpretată de critici ca fiind menită să-i împiedice creșterea politică într-un oraș în care partidul de guvernământ este mai puțin popular.

Nikolai Patrushev, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, este considerat extrem de puternic – el a rămas în mare parte în culise până la invazia Ucrainei, când retorica sa stridentă l-a transformat într-o voce proeminentă. Guvernatorul regiunii ruse Tula, Alexei Diumin, nu este nici el bine cunoscut în Occident, dar trecutul său – fostă gardă de corp personală a lui Putin – a dus la speculații că ar putea fi un om de viitor.

Puține șanse ca puterea să rămână în familie

Sunt lideri care încearcă să păstreze puterea în familie, dar nu este clar dacă Putin va urma acest model.

Oficial, președintele rus are două fiice. Cu toate acestea, el vorbește puțin despre ele. Fetele sunt acum menționate în mass-media rusă – ambele sunt academicieni, una specializată în matematică, alta pe genetică – dar niciodată nu sunt menționate în context politic și nu sunt semnale că vreuna ar fi pregătită pentru conducere în viitor.

Cel mai probabil, Putin își va da obștescul sfârșit fiind în funcție

Fără rivali adevărați și niciun moștenitor clar, multe dintre speculațiile despre viitorul Rusiei se concentrează în schimb asupra sănătății lui Putin. Anul trecut, un zvon care susținea că Putin a avut un atac de cord s-a răspândit de la un cont popular Telegram la principalele instituții de știri internaționale, în ciuda lipsei clare de dovezi.

Chiar dacă sunt doar zvonuri, astfel de povești reflectă un fapt de bază: dacă nu se schimbă ceva semnificativ în Rusia, Putin își va da obștescul sfârșit în funcție. Așa cum Robert Person, un expert în Rusia al Academiei Militare a Statelor Unite, a scris săptămâna aceasta, Putin nu va putea „să se îndepărteze de putere și să se bucure de o pensie liniștită chiar dacă ar vrea”.

Abilitatea lui Putin de a juca pe termen lung l-a ajutat în unele dintre actele sale definitorii de politică externă. În timp ce invazia sa inițială a Ucrainei a eșuat, Rusia a reușit să marcheze mici câștiguri în teren prin perseverență. Economia Rusiei s-a stabilizat în mare măsură după șocul inițial al sancțiunilor occidentale.

Lupta pentru putere nu înseamnă și schimbarea Rusiei

Mulți prevăd că atunci când Putin va părăsi în sfârșit mandatul, va avea loc o luptă acerbă și haotică pentru putere. „Zilele, lunile și anii de după plecarea lui Putin pot fi chiar mai tulburi decât se așteaptă oricine”, a scris Person. Dar doar pentru că există o luptă pentru putere, asta nu înseamnă că sistemul se va schimba în cele din urmă.

În Foreign Policy, Kimmage și Lipman teoretizează că oricine preia conducerea după Putin va moșteni și statul pe care acesta l-a creat, cu serviciile sale de securitate și armată puternice.

Dacă oamenii sunt un produs al acestui sistem, chiar ar dori să-l schimbe? „Nu va dori nimeni ca disputele interne să pună în pericol poziția geopolitică a Rusiei și nu va dori nimeni să renunțe la construcțiile ideologice pe care Putin le-a ridicat”, au scris Kimmage și Lipman.

După cum a declarat purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, în noiembrie, eventualul succesor al lui Putin s-ar putea să nu schimbe atât de mult Rusia. Vor fi „la fel”, a spus Peskov pentru televiziunea rusă. „Sau diferit, dar la fel.”

***