(Sistemul
Conturilor Naţionale), metodă de evidenţă şi analiză
macroeconomică utilizată în statistica majorităţii
ţărilor lumii, cu deosebire a celor cu economie de
piaţă, precum şi în calculele şi analizele efectuate de
organismele internaţionale (ONU, OCDE). C.n. oferă
o reprezentare cantitativă, agregată, coerentă şi com-
pletă a realităţii economice, în timpul unei perioade
de timp sau la un moment dat. În vederea reprezentării
cantitative, sintetice, agregate şi clare a realităţii
economice, c.n. ordonează, sistematizează şi
sintetizează fluxurile în economie după criterii
riguroase, în cadrul unor tabele ce formează un sistem
de conturi ale economiei naţionale. În cadrul c.n. se
evidenţiază şi se analizează activitatea care produce
bunuri economice (materiale şi servicii) ce fac
obiectul tranzacţiilor de piaţă, precum şi cea
prestatoare de servicii nemarfare, inclusiv acelea
legate de asigurarea ordinii şi securităţii sociale. Din
punctul de vedere al spaţiului, conturile naţionale
se elaborează în profil naţional, plurinaţional (pentru
CEE) şi regional (pentru ţări cu dimensiuni mari şi
cu economie complexă). În ceea ce priveşte
caracteristica timp, conturile sunt elaborate
trimestrial, anual, pe mai mulţi ani sau la un moment
dat. C.n. permite urmărirea proceselor legate de
producţia de bunuri economice, formarea şi
repartiţia veniturilor în societate, consumul
(utilizarea veniturilor pentru consum) şi acumularea
de bunuri economice (utilizarea veniturilor pentru
creşterea patrimoniului tehnico-material) ce au loc
în cadrul şi între subiectele economice (întrep. private
şi publice, instituţii publice, gospodării ale popu-
laţiei). Pentru exprimarea activităţii desfăşurate de
agenţii economici pe ansamblul economiei naţionale,
c.n. foloseşte principiul contabil al dublei înregistrări,
conturile înregistrând, pe de o parte, resursele în mod
convenţional în dreapta, iar pe de altă parte, utilizarea
acestora, în stânga. În cadrul c.n., agenţii economici
(subiectele economice) se grupează după criterii
riguroase, pe categorii instituţionale, iar operaţiunile
desfăşurate de aceştia pe tipuri de operaţiuni, cu
obiecte materiale, servicii şi valori financiare. Activi-
tăţile economice în cadrul c.n. se împart în patru grupe
contabilitate NAŢIONALĂ
fundamentale: cele care creează venituri prin
producerea de bunuri economice, care satisfac direct
sau indirect trebuinţele economice; cele care folosesc
veniturile pentru consum; cele care folosesc veniturile
pentru creşterea patrimoniului (acumulare) şi cele
care sunt legate de acordarea, respectiv angajarea de
credite. Agenţii economici se agregă pe ramuri în
vederea analizei relaţiilor tehnico-economice şi alcă-
tuirii tabelului intrări-ieşiri şi pe sectoare – cu scopul
analizei fluxurilor de venituri şi cheltuieli –, sectorul
firme, sectorul gospodării, sectorul public şi sectorul
străinătate. Datele oferite de c.n. permit cunoaşterea
şi caracterizarea unor variabile economice importante,
cum sunt: produsul intern, produsul naţional, venitul
naţional, consumul final, formarea capitalului,
veniturile personale şi disponibile ale populaţiei,
exportul, importul, investiţiile etc. Evidenţierea
circuitului fluxurilor în c.n. presupune definirea şi
delimitarea activităţilor economice, subiectelor
economice, obiectelor activităţii economice, tran-
zacţiilor, evaluării, dotării şi localizării acestora. În
c.n., circuitul economic este prezentat prin
intermediul conturilor pentru activitatea subiectelor
economice, sectoarelor instituţionalizate şi ramurilor
şi pentru ansamblul economiei naţionale. 1. Conturile
de activitate ale subiectelor economice se împart în:
contul de producţie, contul de venituri şi cheltuieli,
contul de modificare a patrimoniului şi contul de
finanţare. 2. Informaţiile din conturile alcătuite de
subiectele economice pot fi agregate pe sectoare
economice – conturi ale sectorului firme, ale
sectorului public (guvernamental) şi ale
gospodăriilor private –, şi pe ramuri de activitate.
La agregarea informaţiilor din conturile alcătuite de
subiectele economice pe sectoare sau genuri de acti-
vitate se ţine seama de necesitatea de a elimina
consumul intermediar, adică livrările de bunuri între
subiectele economice care sunt încadrate în acelaşi
sector. 3. În vederea calculării indicatorilor sintetici,
analizei formării, mişcării, repartiţiei şi utilizării
veniturilor, interdependenţelor din economia
naţională, cunoaşterii stării economiei, a stabilităţii
preţurilor, gradului de ocupare a forţei de muncă etc.,
c.n. alcătuieşte conturile macroeconomice. Pentru
aceasta, c.n. foloseşte un sistem propriu de principii,
concepte fundamentale legate de activitatea de
producţie, producţia intermediară şi finală, consumul
final, investiţii şi amortizări, “intern” şi “naţional”,
evaluarea tranzacţiilor. Conturile macroeconomice se
obţin pe baza unor multiple agregări şi sintetizări ale
informaţiilor din conturile pe subiecte economice,
sectoare economice şi ramuri de activitate, cu
respectarea principiilor şi conceptelor fundamentale
ale c.n. În categoria conturilor macroeconomice, în
raport de folosirea informaţiilor, deosebim: a) conturi
naţionale care stau la baza calculării unor indicatori
sintetici ai producţiei de bunuri, şi anume, contul
sintetic de bunuri şi contul de producţie; b) conturi
naţionale care stau la baza calculării indicatorilor ce
permit analiza formării veniturilor, repartiţiei şi
utilizării acestora, şi anume, contul de creare a
veniturilor, contul de repartiţie a veniturilor, contul
de redistribuire a veniturilor şi contul de utilizare a
veniturilor; c) conturi naţionale care stau la baza in-
dicatorilor şi analizei patrimoniului, şi anume contul
de modificare a patrimoniului şi contul de finanţare
a modificării patrimoniului; d) conturi care stau la
baza analizei tranzacţiilor cu străinătatea sub forma
unui cont de bază numit contul restul lumii sau
străinătatea.
