ramură a
contabilităţii care asigură obţinerea informaţiilor
privind gestionarea patrimoniului, necesare factorilor
interni de decizie ai entităţii economice, precum şi
informaţiile privind rezultatele financiare necesare
utilizatorilor externi (exogeni), inclusiv statului. C.f.
(generală) înregistrează sistematic structurile
patrimoniului existent sub dublu aspect, provenienţă
şi destinaţie, pe de o parte, şi tranzacţiile întreprinderii
cu mediul exterior, pe de altă parte, urmărind sinteza
informaţiilor în cadrul situaţiilor financiare
(documente de sinteză) pentru prezentarea stării
patrimoniale şi financiare, ca şi a rezultatelor
economice; ea prezintă informaţii sintetice, cu
caracter retrospectiv, fiind organizată pe bază de
norme unitare şi obligatorii. Funcţiile c.f. constau în:
înregistrarea exhaustivă a tranzacţiilor întreprinderii
în vederea determinării periodice a situaţiei
patrimoniale şi financiare; comunicarea financiară
externă cu alte entităţi economice; asigurarea
instrumentelor de verificare şi probă, având în vedere
raţiuni fiscale şi juridice; furnizarea de informaţii
necesare realizării sintezelor macroeconomice;
satisfacerea cerinţelor informaţionale ale analizei
financiare. C.f. are anumite limite care determină
corelarea ei cu alte forme ale contabilităţii, în scopul
asigurării informaţiilor complete pentru evaluarea
corectă a rezultatelor economice şi previzionarea
ştiinţifică a activităţii viitoare (v. Contabilitate,
contabilitate de gestiune).
