7 noiembrie, 2013

Peste 30% din cele 12,2 milioane de ferme existente în anul 2010 pe teritoriul UE-28 erau românești, dar aproximativ două treimi din aceste exploatații românești produceau un venit anual mai mic de 2.000 de euro, potrivit unei analize recente a Eurostat.

România conduce de departe ca număr de ferme, cu cele aproape 4 milioane de exploatații agricole (3,859 milioane). Este urmată, la mare distanță, de Italia (cu peste 1,6 milioane de ferme) și Polonia (cu peste 1,5 milioane de ferme, la o suprafață a țării de 312.679 kilometri pătrați, comparativ cu 238.391 km pătrați, România).

(CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE)

 


Cele mai multe dintre ”fermele” românești sunt gospodării țărănești, în realitate, de unde și procentul uriaș, în total, al ”exploataților” cu venituri foarte mici.

Potrivit analizei, 2.716.620 din aceste ferme autohtone au obținut în 2010 venituri sub 2.000 de euro, adică mai puțin de 50 de euro pe lună.

De altfel, din totalul exploatațiilor agricole europene cu venituri sub 2.000 de euro, în 2010, mai mult de jumătate sunt în România.

De asemenea, aproape 100.000 de ferme românești nu produc nici măcar un euro.


Doar 1.010 ferme din România au avut profituri de peste 500.000 de euro, în 2010.

Numărul cel mai mare de ferme cu venituri de peste 500.000 de euro sunt în Germania, stat unde există 299.130 de exploatații agricole.

(CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE)

 

14,2 hectare, suprafața medie a unei ferme din UE-28

Numărul total al fermelor din țările care formează UE 28 era, în 2010, de 12,2 milioane, cu o suprafață totală de 174,1 milioane de hectare, care reprezintă 40% din suprafața UE 28. Mărimea medie a unei ferme din acest spațiu era de 14,2 hectare.

Totuși s-au observat discepanțe foarte mari în ce privește dimensiunea fermelor în diverse colțuri ale Europei. Astfel, s-a constatat că 6 milioane de ferme au mai puțin de 2 hectare, și numai un procent mic, de 2,7%, sunt exploatații foarte mari, de peste 100 de hectare.

Aproape o treime din fermele din UE 28 (31,8% sau 3,9 milioane) se găsesc în România, dar acestea sunt exploatații reduse ca dimensiune. Trei sferturi din ele au mai puțin de două hectare.

Pe următoarele locuri se plasează Italia – cu 13,2% din totalul fermelor, și Polonia – cu 12,3%. Și întinderea acestora se situează sub dimeniunea medie pe UE -28 – sub 10 hectare.

Există și țări unde ponderea o dețin fermele mari (de peste 20 de hectare): Germania – 53,9%, Franța – 54,4%, Danemarca – 55,1%, Marea Britanie – 61,4%, Luxemburg – 65,5%.

Discepanțele se observă și în ce privește veniturile gospodăriilor. Astfel, dintre cele 12,2 milioane de ferme, aproape jumătate, adică 5,5 milioane au produs mai puțin de 2.000 de euro în 2010. În total, căștigurile obținute din aceste 5,5 milioane de ferme au reprezentat doar 1,4% din veniturile agricule înregistrate în UE-28, în anul 2010.

Prin contrast, 1,9% din ferme au obținut în 2010 peste 250.000 de euro.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Statistica, fara legatura cu realitatea specificului romanesc
    si fara propuneri concrete.
    „Fermele” in west exista de secole: pamint in jurul unei gospodarii. In Baragan exista sate si pamint in afara satelor. Inentionat s-a facur retrocedarea in asa fel ca taranii sa nu stie unde le este pamintul si sa nu poata ajunge la el. Asociatiile initiale au fost transformate, fara a se explica tranilor in SRL ale familiilor primarilNu se face decit cultura mare. Cu citiva angajati si utilaje corespunzatoare se lucreaza pamintul 4 luni pe an. Nu se investeste nimic. Subventiile le incaseaza arendasii. Taranii nu au unde lucra. Are statul o strategie? Numai comparatii cu vestul. Se compara mere cu pere, ca de obicei. Se asteapta investitori straini ! Atita ne duce capul.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. Statistica, fara legatura cu realitatea specificului romanesc
    si fara propuneri concrete.
    „Fermele” in west exista de secole: pamint in jurul unei gospodarii. In Baragan exista sate si pamint in afara satelor. Inentionat s-a facur retrocedarea in asa fel ca taranii sa nu stie unde le este pamintul si sa nu poata ajunge la el. Asociatiile initiale au fost transformate, fara a se explica tranilor in SRL ale familiilor primarilNu se face decit cultura mare. Cu citiva angajati si utilaje corespunzatoare se lucreaza pamintul 4 luni pe an. Nu se investeste nimic. Subventiile le incaseaza arendasii. Taranii nu au unde lucra. Are statul o strategie? Numai comparatii cu vestul. Se compara mere cu pere, ca de obicei. Se asteapta investitori straini ! Atita ne duce capul.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Victoria lui Donald Trump nu e doar cea pentru postul

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: