Un milion de semnături împotriva mogulilor din mass-media

Cetățenii europeni au, începând de azi, ocazia să demonstreze dacă pentru ei libertatea presei și dreptul la informare are sau nu valoare. Pentru că azi a început strângerea de semnături online în cadrul Inițiativei Cetățenești Europene pentru Pluralism în Mass-Media. (EIPM) (www.mediainitiative.eu)

Inițiativa valorifică un mecanism de consultare cetățenească lansat anul trecut de Uniunea Europeană. Regulile sunt simple: dacă, în interval de un an, strângi un milion de semnături de la cetățeni europeni din cel puțin șapte state membre UE, ai voie să supui Comisiei Europene un draft de directivă sau alt document cu valoare legislativă.

EIPM, care reunește „simpli cetățeni”, dar și peste 100 de organizații ale societății civile, asociații profesionale, personalități din mediul academic și cultural, vrea să apere presa europeană de interesele politce și economice care ciuntesc libertatea editorială și abat presa de la principalul ei beneficiar: interesul public. Proiectul de directivă deschis azi semnării include patru puncte de atac:

a) măsuri legislative eficiente pentru evitarea concentrării proprietății în mass-media și publicitate;

b) garantarea independenței organismelor de reglementare în mass-media, care să aibă o componență diversă, din punct de vedere social și echilibrată din punct de vedere politic și cultural;

c) definirea clară a conflictului de interese în proprietatea asupra mass-media;

d) obligația impusă presei scrisă, audiovizuale și online de a furniza unei autorități naționale specializate informații detaliate referitoare la structura de proprietate, până la nivel de persoană.

Documentul pare croit pe măsura României, menționată, alături de Italia și Bulgaria, la capitolul “concentrarea puterii politice, economice și a media în aceleași mâini”. Și nici că exista moment mai potrivit pentru lansarea Inițiativei decât zilele de dupa raportul MCV care solicită României să-și analizeze (in versiunea engleza) sau să-și revizuiască (în versiunea română) legislația care garanteaza justul echilibru între libertatea presei și protecția demnității umane.

Apelul la “revizuire” stârnește îngrjorare, pentru că trimite cu gândul la nenumăratele proiecte de lege care au apărut în ultimii ani și care convergeau, în covârșitoare a lor majoritate către limitarea libertății de exprimare și creșterea sancțiunilor pentru jurnaliști.

Există însă și măsuri sistemice care ar fi putut asigura un mediu sănătos pentru presa din România, dar de acestea nu a pomenit nimeni în ultimii 5-6 ani. Ca și cum bătălia cu “mogulii” se duce doar din vorbe, la televiziuni, în timp ce țintele reale sunt jurnaliștii și controlul supra acestora.

Un proiect european de cercetare a analizat modul în care sunt formulate politicile de media în 14 state (printre care și România) și măsura în care ele susțin libertatea și independeța presei. Proiectul MEDIADEM (http://www.mediadem.eliamep.gr) propune și o serie de arii de intervenție care ar asigura sau consolida o presă liberă și independentă. În cazul României, una dintre cele mai sensibile arii este asigurarea unui sistem dual funcțional în audiovizual. Consolidarea sistemului dual public-privat în audiovizual este un angajament european, nu o opțiune națională – statele membre UE au decis că e nevoie de această dualitate pentru a asigura buna informare a cetățenilor lor.

Pentru a ajunge la promisul echilibru, România trebuie să își consolideze, înainte de toate, sectorul public. Un prim pas este asigurarea independenței consiliilor de administrație, lucru care impune modificarea legii privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune. Demiterea consiliilor de administrație nu mai trebuie să se facă în bloc, prin respingerea rapoartelor de activitate – mecanism care a fost folosit sistematic de oricare nouă majoritate parlamentară pentru a-și asigura controlul asupra mediilor publice. Membrii pot fi demiși individual, în baza răspunderii personale pentru actele lor. Finanțarea serviciilor publice de radio și televiziune trebuie astfel gândită încât să permită acestor servicii să își îndeplinească mandatul public. Mecanismele de finanțare (nivelul taxelor de abonament, mecanismele de colectare, sancțiunile pentru neplata taxei, nivelul și condițiile în care difuzează publicitate, etc) trebuie să fie dezbătute public și actualizate. La rândul lor, serviciile publice de radio și televiziune trebuie conduse într-o manieră transparentă, cu o mai mare deschidere către publicul plătitor de taxe.

În același timp, în numele aceluiași echilibru, statul trebuie să readucă sectorul privat în parametrii unei prese funcționale și responsabile. Un prim pas este creșterea transparenței în piața mediilor comerciale. Așa cum relevă raportul MEDIADEM, radiodifuzorii comerciali au ca obiectiv principal profitul, pe care îl urmăresc în detrimentul obligațiilor de serviciu public (inerente oricăror servicii mass-media) și al jurnalismului de calitate. Acesată tendință s-a intensificat din cauza concurenței acerbe, ducând la ceea ce se numește „dumbing down” (scăderea calității produselor editoriale pentru satisfacerea gustului publicului). Situația a fost agravată de utilizarea masivă a televiziunilor private pentru promovarea unor intereste personale ale patronilor – declarați sau din umbră. Legislația românească nu conține prevederi anti-monopol prea puternice sau norme privind limitarea proprietății încrucișate care ar proteja pluralismul media și ar facilita controlul public asupra acestuia.

Totodată, autoritățile trebie să-și limiteze rolul de jucător pe piața de media. Guvernul trebuie să (re)introducă criterii specifice pentru alocarea și transparența contractelor de publicitate din bani publici (introduse în 2005 și abrogate în 2010, în plină criză, când controlul asupra cheltuielilor publicear fi trebuit să fie înăsprit) și să limiteze aria acestora strict la chestiuni de interes public.

Piața mass-media trebuie să fie protejată față de abuzul de poziție dominantă. Structurile de proprietate și finanțarea companiilor de mass-media trebuie să fie mai transparente, pentru a pune la dispoziția publicului informații referitoare la concentrarea proprietății sau influența directă a unor interese de afaceri asupra presei.

Este remarcabil cât de tare se suprapun problemele României cu pachetul de măsuri propus de Inițiativa Cetățenească Europeană. Lucrul acesta ne spune că, dincolo de “bubele” noastre neaoșe, există tendințe europene care macină sistemele mass-media. Că ne aflăm nu numai în fața unui comportament informal accidental incorect, ci într-o perioadă în care rolul mass-media este dacă nu în pericol, măcar pus sub semnul întrebării.

Inițiativa Cetățenească ne mai spune ceva: ca guvernele naționale au eșuat în a prezerva libertatea și pluralismul mass-media în mai multe țări europene. Și că acolo unde guvernele naționale au dat greș, instituițiile europene sunt chemate să garanteze ceea ce stă la baza Uniunii: respectul pentru drepturile și libertățile cetățenești. În acest context, UE nu trebuie să se limiteze la a fi media aritmetică a problemelor membrilor săi. Ea trebuie să se dovedească garantul așteptărilor pe care le-a născut și le-a alimentat în rândul cetățenilor.

Strângerea de semnături va fi un exercițiu interesant pentru toata lumea. Suntem un million cărora să ne pese suficient de libertatea presei – de libertatea noastră de a fi informați onest și din surse multiple – atât cât să semnăm o petiție către Comisia Europeană? Și dacă ne strângem un milion, oare Comsiei o să-i pese de noi?

***

(Ioana Avădani este directorul Centrului de Jurnalism Independent – CJI)