Textul de mai jos este un rezumat al interviului acordat CRONICILOR Curs de guvernare (publicație exclusiv print) nr. 97.
Colonelul Thomas X. Hammes, senior research fellow la Centrul pentru Cercetare Strategică, Universitatea Națională de Apărare (Washington D.C.), avertizează asupra efectelor noii revoluții industriale care va schimba totul, de la direcția globalizării și până la maniera în care sunt purtate războaiele.
Ce sunt CRONICILE – un LINK informativ AICI.
Nr. 97 (al patrulea) din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI – și mod de achiziție.
(Redacția)
***
După atacurile de la 11 septembrie, colonelul T.X. Hammes, un influent teoretician militar american cu doctorat la Oxford, devenea celebru pentru scrierile sale despre războiul de generația a patra practicat de Al-Qaeda, o formă de violență a cărei miză nu mai era atât distrugerea armatei inamice, cât atacarea voinței decidenților adversarului.
Astăzi, T.X. Hammes avertizează asupra efectelor noii revoluții industriale care va schimba totul, de la direcția globalizării și până la maniera în care sunt purtate războaiele.
Recent, în „Răzbunarea Melienilor“, el zugrăvea o lume în care statele mici pot ține în șah giganți precum Rusia, grație tehnologiilor viitorului – swarming-urile de drone. O lectură obligatorie pentru NATO și pentru Flancul Estic.
*
CRONICILE:
Ați scris mult în ultimii ani despre tendința de inversare a globalizării, despre fenomenul deglobalizării.
Care sunt factorii structurali care încurajează inversarea globalizării? Cu ce efecte pentru ordinea internațională?
X. Hammes :
Globalizarea se întâmplă în momentul în care poți să ai profit în virtutea unor avantaje competitive – proximitatea față de materii prime, mâna de lucru ieftină, tehnologie – în producerea unui bun. Cea mai recentă perioadă de explozie a globalizării a combinat mai mulți factori: rețelele de comunicare globală, computerele, munca ieftină, plus containerele de mare capacitate. Adunate laolaltă, permiteau o producție ieftină undeva pe glob, apoi era transferată maritim spre piața finală.
Astăzi vedem un proces de manufacturare avansat – o combinație de inteligență artificială nișată, robotică și imprimare 3D. Până acum, procesul arăta cam așa: iei materiile prime din Australia sau Africa, le transporți către Asia de Sud-Est unde sunt procesate în subansamble care apoi ajung în China, de unde produsul final este expediat către Statele Unite sau Europa. Dar imprimantele 3D transformă tot acest proces pentru că se renunță la producția externalizată, care se face de acum predilect pe piața internă. Dacă poți printa produse complexe pe piața națională, de ce să nu o faci? Nu doar producția industrială traversează astfel de transformări, ci și producția de haine care se întoarce în lumea industrializată.
În urmă cu doi ani, pentru prima dată în 27 de ani, Germania a deschis o fabrică de pantofi pe teritoriul său. Iar în Statele Unite se vor deschide alte 20. Sunt câțiva driveri care fac posibil acest lucru: costul mâinii de lucru este irelevant când ai o întreagă constelație de roboți care te costă 1 dolar/h. Mai mult, există o cerere tot mai mare pentru mass customization (tricouri, logouri, șepci, blugi), se produce în funcție de gusturile individului.
Nu doar producția se întoarce pe piețele naționale, ci și serviciile, care reprezintă aproape 80% din economia americană. De exemplu, sunt mulți clienți deranjați când aud un accent străin în call center-uri. Tendința acum este de a antrena un computer care să gestioneze fluxurile de întrebări mai ușoare, urmând ca operatorul uman să le preia pe cele mai complicate.
Consecința relocării naționale a producției și a serviciilor poate pune sub semnul întrebării voința și disponibilitatea de a te implica în lume. În anii ’70, în timpul primei crize a petrolului, toată lumea era preocupată de evoluțiile din Orientul Mijlociu. Cu totul altfel stau lucrurile astăzi.
(………………………….)
Toate aceste tendințe cumulate schimbă structura globală. Deglobalizarea înseamnă de fapt regionalizare. Deși Europa este una dintre cele mai globalizate regiuni din lume, 70% din comerțul european se desfășoară pe continent. La fel, 84-86% din economia americană este concentrată pe o macro-regiune reunind Mexic-Canada-SUA. Doar 14% (jumătate importuri, jumătate exporturi) din economie este concentrată pe lumea din afara Americii de Nord.
(……………………………..)
Tiparul devine foarte interesant. Pe măsură ce se tinde spre autosuficiență din perspectiva serviciilor, a producției, a energiei, adăugând și efectele sociale disruptive generate de cea de a patra Revoluție Industrială (precum alegerea lui Donald Trump, ascensiunea partidelor naționaliste în Europa, războaiele tarifare), vedem o ranforsare a deglobalizării și tranziția către regionalizare.
Această tendință se observă în Asia-Pacific prin semnarea CPTPP (Comprehensive and Progressive Agreement for Trans Pacific Partnership) reunind Canada plus Australia, Brunei, Chile, Japonia, Malaysia, Mexic, Noua Zeelandă, Peru, Singapore și Vietnam, dar și în eforturile Chinei de integrare a Asiei.
Noile tendințe mută avantajul de la ofensivă la partea de apărare
CRONICILE:
Ce înseamnă a patra Revoluție Industrială – proliferarea imprimării 3D, a aplicațiilor care folosesc inteligență artificială, a dronelor autonome – pentru modul în care sunt purtate războaiele? Afectează potențialul de a descuraja un adversar?
X. Hammes :
Aspectul-cheie este acela că începând cu al Doilea Război Mondial până în 1970, am traversat o perioadă în care masa era dominantă. Apoi, în 1970, Statele Unite au pivotat cu precizie pentru a contrabalansa masa, cantitatea.
Dar astăzi sectorul comercial adaugă precizie masei. Deja există drone inteligente, se fac progrese substanțiale în privința dronelor care livrează diverse produse, deși la un moment dat acestea vor trebui să fie autonome. Nu poți avea suficienți piloți care să le piloteze. Apoi, ele vor trebui să navigheze independent de GPS și să fie protejate împotriva pulsurilor de radiație ad-hoc. Astfel de ingrediente vor revoluționa producția de masă.
În urmă cu cinci ani, un profesor de la Universitatea Virginia a creat o dronă folosind un printer 3D, i-a adăugat un motor electric și un telefon mobil pentru coordonare, obținând pentru doar câteva sute de dolari un UAV autonom, cu o rază de 50 km. Când transformi un astfel de dispozitiv într-o armă dotată cu proiectilul adecvat, poți neutraliza orice vehicul aflat pe roți. Apoi, dacă le pui în containere, poți avea sute de astfel de drone care zboară simultan deasupra unei brigăzi inamice cu potențialul de a-i neutraliza capacitatea de mișcare.
Este un concept care poate fi suplimentar întărit cu ajutorul rachetelor de croazieră care devin tot mai ieftine și mai rapid de produs prin intermediul imprimării 3D. Aceasta din urmă schimbă fundamental noțiunea de producție, inclusiv militară. Treptat, vei avea un sistem de apărare cu rază lungă de acțiune, depozitabil în containere comerciale tradiționale care se pot afla oriunde în Europa. Noțiunea de „atac preemptiv” devine imposibilă. Imaginați-vă câte astfel de containere vezi într-un oraș într-o zi normală. În același timp, mobilizarea devine mult mai ușoară. Ai zeci de mii de camioane pe tot cuprinsul Europei. Într-o astfel de lume, bazele aeriene devin demodate și extrem de vulnerabile.
(……………………………..)
CRONICILE:
Marile puteri revizioniste caută paritate, și în cazul chinez chiar să depășească supremația militară americană. De mulți ani investesc în capabilități antidot (de interdicție regională) pentru neutralizarea avantajelor competitive deținute de SUA. Va întări a patra Revoluție Industrială poziția contestatarilor ordinii internaționale?
X. Hammes :
Cred că dimpotrivă, a patra Revoluție Industrială este o mare oportunitate pentru Occident și pentru Statele Unite. Revalorizarea masei, de fapt a preciziei în masă și a mobilizării, schimbă profund caracterul războiului convențional. Avantajul trece de partea apărării. De fapt, apărarea/defensiva redevine dominantă. Și asta ne propunem să facem în Europa, în Pacific sau în Orientul Mijlociu. Putem beneficia de aceste tendințe.
Problema ține de faptul că atâta vreme cât SUA insistă pentru vânzarea unor avioane de miliarde de dolari, și forțele aeriene aliate vor dori să se doteze cu același lucru. Trebuie să facem tranziția dinspre generația actuală de sisteme de armament către platformele de secol XXI.
Portavioanele din a patra generație sunt o enormă risipă de bani. Aceste sisteme sunt costisitoare și vulnerabile rachetelor anti-navă (contramăsuri relativ ieftine). Trebuie să fim conștienți de faptul că ne plasează de partea greșită a competiției în materie de costuri.
CRONICILE:
Revenind la raportul pregătit pentru Atlantic Council, intitulat sugestiv The Melian’s Revenge, cum vedeți impactul acestor transformări, în special al celor din sfera apărării, pentru națiunile mici?
X. Hammes :
Unul dintre cele mai cunoscute citate rămase de la Tucidide este acela că „cei puternici fac ceea ce pot, cei slabi suferă ceea ce trebuie“. În timp, a ajuns să exprime destinul celor slabi care trebuie să se conformeze celor mai tari, altfel vor avea soarta Melos-ului – o insulă din Antichitate care dorea să-și păstreze neutralitatea în vremea războiului peloponeziac, dar forțată ulterior să se alăture Atenei împotriva Spartei.
Convergența tehnologiilor generate de cea de-a patra Revoluție Industrială – drone autonome, imprimare 3D, chiar sisteme IED inteligente – poate revizui acel adevăr. Poate fi un game-changer pentru națiunile mici (inclusiv pentru frontiera NATO). Aceasta oferă o gamă largă de arme mici, inteligente și ieftine, care dau statelor mici o putere de luptă rezervată până acum doar marilor puteri.
A patra Revoluție Industrială avantajează competitiv apărarea și astfel statele mici pot să reziste unor puteri mult mai mari. Avem astfel de cazuri în istorie. În Primul Război Mondial, forțele britanice și belgiene au ținut în șah armata germană tocmai pentru că apărarea oferea astfel de avantaje. Pe măsură ce armele ușoare și RPG-urile încep să se răspândească, insurgenții au dobândit dintr-odată o paritate în raport cu forțele convenționale în lupta directă.
Este ceea ce se întâmplă și astăzi. Cine ar fi crezut că grupările de gherilă vor ajunge să dețină arsenale de rachete anti-navă sau rachete cu rază lungă de acțiune?
(……………………………..)
Patru probleme care vor constrânge NATO să se schimbe
CRONICILE:
Dupa 2014, dezbaterea despre apărarea flancurilor NATO pendulează între desfășurarea unor contingente simbolice în zonele de frontieră (o arhitectură care se sprijină pe forțe de reacție rapidă venite din profunzimile Europei) și un pivot real de tip Fort Trump.
Cum vedeți slăbiciunile din arhitectura defensivă a Alianței în Est?
X. Hammes :
Poate cea mai importantă problemă pe care o are NATO ține de ceea ce arată sondajele despre europeni, despre voința lor de a-i apăra pe ceilalți aliați.
La întrebarea dacă națiunea lor ar trebui să vină în apărarea unui aliat atacat, doar 49% au răspuns afirmativ. Când întrebarea a fost personalizată (dacă tu personal vei lupta) procentul a scăzut sub 20%. Nu cred că aceste țări sunt pregătite pentru un astfel de angajament.
La asta se adaugă lipsa de pregătire operațională, lucru care nu se va îmbunătăți dacă vor continua să cumpere sisteme extrem de scumpe și foarte sofisticate. Și chiar să presupunem că în Germania am avea divizii întregi, complet pregătite și înarmate, este discutabil dacă ele pot ajunge în statele baltice traversând Polonia.
La acest moment, există o imensă problemă de mobilitate care ține de starea rețelei de transport. Poate fi rezolvată, dar vor trece mulți ani până atunci. Și chiar dacă este rezolvată în era războiului chirurgical, elementele de infrastructură – poduri, autostrăzi, căi ferate – sunt extrem de vulnerabile.
O altă mare problemă este aceea că rușii au avertizat că sunt gata să escaladeze pentru a de-escalada , inclusiv nuclear. Chiar dacă nu îi credem, trebuie să luăm în calcul consecințele unei astfel de mișcări – de exemplu, dacă ar ataca nuclear una dintre zonele în care se mobilizează forțele care urmează să se deplaseze spre statele baltice. Suntem pregătiți să riscăm un război nuclear pentru statele baltice? Nu cred că modul în care arhitectura noastră defensivă este astăzi configurată produce efectul dorit. Nu descurajează.
Și cred că trebuie să experimentăm ceva nou, dincolo de strategia actuală de ranforsare a flancurilor sau de Fort Trump. Tocmai de aceea am scris raportul pentru Atlantic Council pledând pentru o schimbare radicală de paradigmă, investind în swarm-uri de drone autonome – mii de UAV-uri, Unmanned Aerial Vehicles – în statele aflate pe linia frontului. Le desfășori aproape de graniță și le programezi să atace orice vehicul aflat în mișcare de cealaltă parte a graniței.
(……………………………..)
*
Interviul integral poate fi citit în numărul 97 al CRONICILOR Curs de Guvernare:
Ce sunt CRONICILE – un LINK informativ AICI.
Nr. 97 (al patrulea) din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI – și mod de achiziție.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Nu cred ca regionalizarea va inlocui globalizarea. Insule economico-militare nu pot exista la un nivel inalt farǎ legǎturi puternice cu celelalte regiuni-state.
Insistenta pe inarmare din ce in ce mai sofisticatǎ si de mai mare putere de distrugere este o gȃndire-optiune retrogradǎ-tipic trumpistǎ. Stabilitatea-siguranţa vietii de zi cu zi nu poate fi datǎ de beligerante economico-militare ci de tratate solide, respectate din interese majore de pǎrţile semnatare – nu mai este posibil un echilibru intre douǎ mari puteri, lumea actualǎ este multi-polarǎ.