Guvernul Boc, la a 11-a asumare de răspundere în doi ani

Birourile Camerelor au decis, luni, ca data la care guvernul îşi va asuma răspunderea în Parlament pe Codul Muncii să fie 8 martie. Procedura e simplă: dacă guvernul supravieţuieşie unei moţiuni de cenzură depusă ân termen de trei zile de la asumarea răspunderii, legea se consideră adoptată. De zece ori s-a prezentat până acum Emil Boc în fața Parlamentului pentru a-și asuma răspunderea pe pachete de legi. Codul Muncii va fi a 11-a lege organică adoptată astfel în ultimii doi ani.

Motivele care au determinat guvernul să recurgă la această soluție:

• Termenele strânse până la care România trebuia să-și acopere goluri din legislație, termene care nu permiteau dezbateri prelungite în Parlament.
• Stringențele pe care criza economică și termenii scrisorilor de intenție cu finanțatorii internaționali le-a impus
• Blocajul pe care opoziția la produs în parlament prin boicotarea ședintelor și neîndeplinirea cvorumului.
• Transformarea asumării de răspundere în cel mai simplu mod de-a trece o lege

Nu doar guvernul Boc a apelat la această formă excepțională de a legifera, ci și guvernele Năstase și Tăriceanu.

Asumarea răspunderii e o formă de-a trece o lege, un program sau o declaraţie politică prevăzută de articulul 114 din Constituţie. Ea însemnat însă, de fiecare dată, forma prin care guvernul a impus legi ocolind Parlamentul. Căci măsura nu a însemnat întotdeauna doar evitarea confruntării cu opoziția, ci si teama de proprii parlamentari, astfel că uneori, atât pentru a evita voturile surpriza, cât şi pentru a garanta neindeplinirea cvorumului, parlamentarii partidelor guvernamentale nu s-au prezentat la vot.

Cele 10 asumări de răspundere de până acum

• 22 iunie 2009 – Codul Civil
• 22 iunie 2009 – Codul Penal
• 15 septembrie 2009 – Pachetul de legi privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului
  de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu CE si FMI
• 15 septembrie 2009 – Legea-cadru privind salarizarea unitara
  a perso­nalului platit din fonduri publice
• 15 septembrie 2009 – Legea educatiei nationale
• 7 iunie 2010 – Proiectul de lege privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar
• 7 iunie 2010 – Proiectul de lege privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
• 28 octombrie 2010 – Legea educatiei nationale
• 14 decembrie 2010 – Legea-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice
• 14 decembrie 2010 – Proiectul de lege privind aplicarea Legii salarizarii unitare in anul 2011

Pentru Legea Educației și Legea salarizării bugetarilor, guvernul s-a prezentat de două ori. Deși guvernul a rezistat moțiunilor de cenzură de după asumare, opoziția sesizat Curtea Constituțională, iar executivul a fost nevoit să refacă pachetele legislative și să reia procedura de asumare.
Și Tăriceanu și Năstase au legi pe răspundere
Presați de termene și interese, și ultimii doi premieri au trecut si legi prin asumarea răspunderii, mizând pe faptul că au destulă susțșinere parlamentară încât să reziste unei moțiuni.

Legi asumate de premierul Călin Popescu Tăriceanu:

• 14 iunie 2005 – Pachetele de legi privind proprietatea şi reforma justiţiei
• 5 noiembrie 2007 – Legea votului uninominal

Legi asumate de Adrian Năstase:

• 19 iunie 2001 – Legea privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ  in economie
• 20 martie 2002 – Legea privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
• 9 decembrie 2002 – Codul Muncii
• 19 martie 2003 – Legea privind unele masuri pentru asigurarea transparentei  in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si  in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

Alte acte normative excepționale: Ordonanțele de Urgență

Nu doar asumările de răspundere au fost modul în care guvernele au impus acte normative înainte de-a fi validate de Parlament. Ultimii zece ani au produs o adevărată inflaţie de Ordonanţe de Urgenţă, numărul lor concurându-l serios pe cel al legilor adoptate cu dezbatere.

Astfel, numai guvernul Boc a emis în 2009-2010, nu mai puţin de  241 de Ordonanţe de Urgenţă.

Călin Popescu Tăriceanu a emis, între anii 2005-2008, un număr de 731 de ordonanţe de urgenţă.

Guvernul Năstase a produs şi el 673 de Ordonanţe de Urgenţă, între 2000-2004.