La mai bine de o săptămână după alegerile pentru Parlamentul European, identificarea noului președinte al Comisiei Europene rămâne o chestiune deschisă oricăror variante, iar apariția unei noi inițiative a Consiliului European aduce un element în plus de incertitudine.
Șase lideri UE, însărcinați de către familiile lor politice că conducă procesul de căutare a unui nou președinte al Comisiei, se vor întâlni vineri seara la Bruxelles pentru a discuta, la o cină, despre potențialii candidați, au declarat pentru Politico mai mulți oficiali ai Consiliului și ai UE.
La reuniunea informală a Consiliului European organizat săptămâna trecută, liderii principalelor trei familii politice europene – Popularii, Socialiștii și Liberalii – au desemnat 6 ”coordonatori” ai discuțiilor care vizează identificarea echipei care va ocupa toate pozițiile de top din UE.
Este o operațiune complexă, care este încorsetată de multiple imperative: respectarea rezultatelor alegerilor parlamentare, dar și a obligațiilor de a căuta echilibru geografic, demografic și de gen.
Coordonatori ai acestei ”operațiuni de HR” au fost aleși: din partea PPE, premierii Croației și Letoniei, Andrej Plenkovič și Krišjānis Kariņš, din partea ALDE, premierii Olandei și Belgiei, Mark Rutte și Charles Michel, din partea Socialiștilor, premierii Spaniei și Portugaliei, Pedro Sánchez și António Costa.
În 2014, PPE și Socialiștii au câștigat suficiente mandate în PE ca să transforme discuțiile pentru ocuparea posturilor europene într-o afacere în doi, bazată pe o înțelegere încheiată de cei doi capi de listă: Jean-Claude Juncker și Martin Schulz. Rezultatul alegerilor din 2019 nu permite însă repetarea acestui scenariu, acum fiind nevoie de o coaliție mai largă în care ALDE încearcă, și pare că reușește, să facă jocurile.
Noul sistem cu ”coordonatori” adaugă un alt nivel la setul deja complex de consultări care urmează să înceapă între președintele Consiliului, Donald Tusk, și liderii grupurilor politice din Parlament. Consiliul, care votează cu majoritate calificată, trebuie să numească un candidat la funcția de președinte al Comisiei, dar acel candidat trebuie apoi confirmat cu o majoritate în Parlament – adică cu cel puțin 376 din 751 de voturi.
Într-o anumită măsură, numirea coordonatorilor ar putea slăbi rolul liderilor grupurilor politice; doi dintre aceștia – Manfred Weber și Guy Verhofstadt – fiind și candidați la funcții de top. În același timp, posibilele înțelegeri încheiate de coordonatori nu constituie neapărat decizii finale.
Suplimentar, Donald Tusk, în calitate de președinte al Consiliului, nu poate fi sigur că acesti coordonatori vorbesc în numele tuturor celor 28 de șefi de stat și de guvern. De exemplu: doi dintre cei mai puternici lideri ai UE, cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Emmanuel Macron, nu participă la aceste discuții.
Mai sunt și lideri ai statelor mari din UE, ale căror populații le oferă greutate la votul calificat majoritar, care nu sunt membri ai grupurilor politice – e vorba de Italia, Polonia și, până la Brexit, de Marea Britanie.
În această conjunctură, probabil la următoarea reuniune a Consiliului, planificată la sfârșit de lună iunie, se va vedea dacă varianta coordonatorilor a fost o inițiativă bună sau dacă Donald Tusk va trebui să își continuie propriile runde de consultări cu liderii UE.
Alegerile din 23-26 mai au produs un Parlament European fragmentat, în care importanța PPE este diminuată fiind posibilă o alianță a Socialiștilor cu Verzii, cu ALDE pe post de ”arbitru”. În consecință, Bruxelles-ul se pregătește de un posibil blocaj în ceea ce privește alegerea președintelui viitoarei Comisii Europene.
O posibilă alternativă este cea în care Consiliul avansează rapid și impune pozițiile în care deține ceva mai mult control, adică își numește propriul președinte și pe cel al BCE. În această variantă, deciziile luate de Consiliu vor îngusta marja de negociere pentru președinția Comisiei Europene, ținând cont de cerința echilibrului între părți.
Cina de vineri a celor 6 coordonatori aduce totuși un impuls procesului în condițiile în care negocierile, purtate în mod normal în Parlament, sunt în prezent blocate, în parte și din cauza faptului că partidele nu s-au înțeles cine va prelua rolul de coordonare al discuțiilor.
Urmărește-ne pe Google News
