Reglementarea pieței digitale europene este o preocupare constantă a Comisiei Europe. Fie că sunt în scopul creșterii bunăstării consumatorilor, așa cum afirmă Comisia Europeană, sau în scopul blocării giganților din tehnologie în planul lor de a domina spațiul digital european, acestea sunt cele mai importante reglementări europene care vor modela spațiul digital european în 2021.
Servicii audiovizuale – ținând pasul cu noile modele de distribuție a conținutului video
Directiva Serviciilor Audiovizuale[1] din 2018 este deja în vigoare și aduce schimbări semnificative pentru radiodifuzorii liniari și furnizorii de servicii la cerere, oferind standarde minime de armonizare. Una dintre cele mai notabile modificări aduse constă în introducerea de reguli privind platformele de partajare a conținutului video, care vor fi supuse unor obligații mai stricte de a proteja publicul, în special minorii, de conținutul dăunător din mediul online și vor trebui să ia măsurile adecvate pentru a proteja publicul de incitarea la violență sau ură și de conținut care constituie infracțiuni (în esență, provocare publică de a comite infracțiuni de terorism, pornografie infantilă și rasism/xenofobie).
Deși termenul limită de implementare din 19 septembrie 2020 a trecut, România încă nu a lansat pentru consultare publică un proiect de lege de implementare.
Codul European al Comunicațiilor Electronice – consolidare și reformă
În decembrie 2018 a fost adoptat primul Cod European al Comunicațiilor Electronice („CECE”)[2], ce reprezintă o amplă reformă a cadrului european în domeniul comunicațiilor electronice. Un aspect foarte important al CECE este acela că noțiunea de serviciu de comunicații electronice a fost extinsă pentru a încorpora schimbările evolutive din sector, ceea ce a dus la creșterea numărului de furnizori de servicii care fac obiectul prevederilor CECE (e.g. serviciile de comunicații interpersonale furnizate prin intermediul internetului, cum ar fi WhatsApp, sunt acum incluse în serviciile de comunicații electronice).
CECE trebuie transpus de către statele membre până la 21 decembrie 2020. În România, proiectul de implementare se află în prezent în dezbatere și, având în vedere timpul scurt rămas la dispoziție și un Parlament în formare, este puțin probabil ca legea de punere în aplicare să fie adoptată la timp.
Extinderea Drepturilor Consumatorilor din Sfera Digitală
Directiva privind Conținutul Digital[3] din 2019 și Directiva privind Vânzarea de Bunuri[4] din 2019 vizează reducerea costurilor de tranzacție pentru afaceri prin alinierea legislației UE și creșterea nivelului de protecție și securitate juridică pentru consumatori atunci când fac achiziții din întreaga UE. Acestea vin în plus față de Regulamentul Platforms-to-Business[5] din 2019, care tratează relația dintre platforme și utilizatorii lor de afaceri, care a intrat în vigoare în iulie 2020.
În timp ce Directiva privind vânzarea de bunuri se aplică contractelor de vânzare între un consumator și un vânzător de bunuri, incluzând bunuri cu element digital (e.g. ceasuri inteligente, televizoare inteligente etc.), Directiva privind conținutul digital se aplică contractelor încheiate între un consumator și un comerciant. care furnizează conținut digital sau servicii digitale. Definiția privind „serviciile digitale și conținutul digital” acoperă, printre altele, serviciile de comunicare socială, software-ul sub formă de servicii și diverse aplicații informatice. Cu toate acestea, anumite servicii, precum asistența medicală, serviciile financiare și software-ul open source, sunt excluse în mod expres. Un aspect foarte important este acela că Directiva privind conținutul digital se aplică și atunci când consumatorul furnizează datele sale personale drept contravaloare în schimbul conținutului digital sau a serviciului digital. Cu toate acestea, problema valabilității contractului este lăsată în sarcina legislației naționale.
Ambele directive trebuie adoptate de către Statele Membre înainte de 1 iulie 2021 și se vor aplica de la 1 ianuarie 2022.
Cea mai amplă revizuire a legislației privind drepturilor de autor din ultimii 20 de ani
Directiva privind Drepturile de Autor [6] din 2019 este cea mai amplă revizuire a legislației europene privind drepturile de autor din 2001, menită să adreseze provocările utilizării transfrontaliere sporite a conținutului digital. Noile reguli oferă o protecție sporită pentru autori și artiști, deschizând în același timp noi posibilități de accesare și partajare online a conținutului protejat prin drepturi de autor în întreaga Uniune Europeană.
Prestatorii de servicii online de partajare de conținut sunt în mod considerabil afectați de Directiva privind drepturile de autor. Într-o schimbare fără precedent privind răspunderea pentru încălcarea drepturilor de autor, platformele de partajare de conținut vor fi, în principiu, obligate să obțină licențe pentru conținutul protejat prin drepturi de autor încărcat de utilizatori, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite anumite condiții stabilite în Directiva. Noile reguli continuă să fie subiectul unor dezbateri intense, iar implementarea practică a sistemelor de monitorizare continuă și de colectare a drepturilor pune probleme întregii industrii.
Directiva privind drepturile de autor trebuie implementată în UE până la data de 7 iunie 2021.
Bonus: Pachetul Legislativ privind Serviciile Digitale („Digital Services Act Package”)
Pachetul Legislativ privind Serviciile Digitale este un pachet legislativ anunțat de CE chiar în timp ce scriem acest articol, care își propune să creeze un cadru juridic modern pentru serviciile digitale in Europa[7]. Pachetul reprezintă cel mai mare efort de reformare a reglementării în sectorul serviciilor digitale de la Directiva privind Comerțul Electronic din 2000 și are ca scop consolidarea Pieței Digitale Unice și asigurarea că furnizorii de servicii digitale din Uniunea Europeană acționează în mod responsabil pentru a atenua riscurile cu care se confruntă utilizatorii lor și pentru a le proteja drepturile. Pachetul își propune să adreseze problemele ridicate de puterea crescândă a platformelor digitale, în special a acelora care sunt calificate ca gatekeepers (care, spre exemplu, ar putea fi obligate să respecte anumite cerințe de interoperabilitate cu alte soluții) și marchează întoarcerea Comisiei Europene la impunerea de măsuri ex-ante, o abordare care a avut mai degrabă caracter excepțional în ultimele două decenii.
*
Cătălin Grigorescu este avocat partener și liderul practicii de tehnologie, media și telecomunicații (TMT) a societății de avocați bpv Grigorescu Ștefănică. Practica de TMT a societății este una dintre cele mai mari și mai active din România, fiind de peste 5 ani clasată în eșalonul 1 al celor mai importante directoare internaționale. Practica consiliază și reprezintă un spectru larg de actori din sectoarele tehnologiei digitale și industriale – de la giganți internaționali precum Google, WPP sau Orange până la companii importante din România și din regiune, precum FintechOS, Zitec, Innoship.
Diana Gavril este avocat colaborator în cadrul departamentului de tehnologie, media și telecomunicații al bpv Grigorescu Ștefănică.
Alexandra Netcu este avocat colaborator în cadrul departamentului de tehnologie, media și telecomunicații al bpv Grigorescu Ștefănică.
[1] Directiva (UE) 2018/1808 de modificare a Directivei 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul Statelor Membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) având în vedere evoluția realităților pieței;
[2] Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice care abrogă dispozițiile Directivei 2002/21/CE.
[3] Directiva (UE) 2019/770 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale;
[4] Directiva (UE) 2019/771 privind anumite aspecte referitoare contractele de vânzare de bunuri;
[5] Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online;
[6]Directiva (UE) 2019/790 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE).
[7] https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/digital-services-act-package
