Sâmbătă au fost comemorați cei 30 de ani de când disidentul Liviu Cornel Babeș şi-a dat foc pe pârtia Bradul din Brașov, în semn de protest faţă de abuzurile regimului comunist.
Cum descrie Memorialul Sighet sacrificiului lui Liviu Babeș:
2 martie 1989 – sacrificiul lui Liviu Corneliu Babeş
Născut la 10 septembrie 1942 la Braşov
Absolvent al Şcolii Tehnice de Maiştri de Electrică, era în 1989 electrician la Întreprinderea de Prefabricate din Braşov
Căsătorit cu Etelka Babeş, tatăl unei fetiţe.
Pictor şi sculptor, înscris la Asociaţia Artiştilor Amatori. Pe spatele ultimului său tablou, „Grota cu măşti”, pictat în februarie 1989 este scris „Ende” (Sfârşit)
După reprimarea mişcării din 15 noiembrie 1987 de la Braşov, Liviu Corneliu Babeş şi-a radicalizat protestul, alegând până la urmă sacrificiul suprem.
În ziua de 2 martie 1989, şi-a dat foc în timp ce cobora cu schiurile pe pârtia „Bradul” din Poiana Braşov, arzând ca o torţă. A lăsat la locul jertfei un bilet în limbile română şi germană, prins de scoarţa unui copac: „Opriţi moartea! Braşov = Auschwitz!”
Ce a urmat a povestit soția sa, Etelka Babeş.
Fragment din interviul 2503 din AIOCIMS realizat de Andreea Cârstea, Brașov, 30 decembrie 2007):
Lumea a fost atât de consternată, nici n-a mai vrut să stea de vorbă cu mine. Toţi m-au ocolit, toţi… chiar toţi m-au ocolit. Doar colegii mei de serviciu, de birou, ei s-au purtat frumos, dar s-a făcut şi în birou aşa o atmosferă de… mai mult de tăcere.
Parcă nimeni nu îndrăznea să vorbească. Şi aşa am stat mult timp.
Iar ce a fost şocant, prieteni cu care ascultam noi muzică n-au mai vrut să stea de vorbă cu noi. Mi-au spus: Nu mai venim la tine pentru că ne e frică! Şi nici tu nu mai veni la noi!
Şi, dintr-odată, mi s-au cam închis toate uşile. Şi a fost atunci o perioadă foarte grea pentru mine, să rămân aşa părăsită. Chiar părăsită am rămas…
Președintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj în care spune că gestul temerar al lui Liviu Babeș reprezintă una dintre paginile pline de eroism și în același timp de dramatism din istoria noastră recentă:
„Liviu Babeș a renunțat la viața sa pentru un adevăr. El și-a continuat însă existența în memoria noastră, devenind astfel un învingător”.
