Produsul Intern Brut al României ar urma să crească în decurs de patru ani cu peste 25% la valori exprimate în euro, potrivit prognozei făcute de comisia națională de profil.
Diferența destul de consistentă față de creșterea în termeni reali ( calculată în lei) ar urma să provină din aprecierea monedei naționale în raport cu euro.
Astfel, de la 4,42 lei/euro valoare medie pe anul trecut, cursul ar trebui să coboare până la 4,37 lei/euro în 2017.
Practic, la cele aproape două procente rezultate de aici ar trebui să se adauge și diferența dintre inflația medie a zonei euro și cea din România, astfel încât să rezulte pe parcursul a patru ani un câștig de 13,4%.
Interesant este că inflația medie anuală cumulată între 2013 și 2017 se va situa sub creșterea PIB în termeni reali ( doar 10,4% față de 11,6%).
Pentru a avea o imagine simplă a evoluțiilor care vor avea loc pe parcursul urmărtorilor patru ani, puterea de cumpărare a 100 de lei din 2013 va echivala cu cea a 110,40 lei în 2017.
Aprecierea leului față de euro va majora indirect și prețurile interne exprimate în euro. Mărfurile din import vor deveni mai competitive în raport cu cele produse în țară iar producătorii interni ( la nivelul prețurilor de livrare) și comercianții ( la nivelul adaosului comercial practicat) vor trebui să se acomodeze cu această situație.
Pentru adoptarea euro, pragul minim de nivel de trai avut în vedere de Executiv este de 60% din media europeană a PIB/locuitor. Ceea ce ar însemna o recuperare a decalajului de circa 15% față de situația actuală, în care ne plasăm în jur de 52% din PIB. În principiu foarte greu de realizat pe termen mediu ( până la cinci ani).
Este și explicația reticenței în stabilirea unei date, fie ea și cu caracter orientativ, pentru adoptarea euro. Cele 11,6% nu acoperă decalajul menționat, iar media UE nu va sta nici ea pe loc pentru a ne aștepta să performăm.Chiar și dacă vom îndepini criteriile stabilite la Maastricht, adoptarea prematură a euro ne-ar îngreuna apropierea de nivelul de trai occidental.
Spre deosebire de colega noastră de aderare la UE, Bulgaria, noi nu avem cursul monedei naționale legat fix de moneda unică europeană. La ei, paritatea de 1,9596 leva/euro împiedică o creștere a puterii de cumpărare pe calea aprecierii leva. La noi, flotarea controlată a cursului poate ajuta, dacă reușim să apreciem leul în termeni reali față de euro și să păstrăm cât mai jos creșterea prețurilor. Nu doar în lei, dar și în euro.
Strict ipotetic, dar sugestiv pentru situația în care ne aflăm, la un curs SUSTENABIL de 3,90 lei/euro (a fost 3,91 lei/euro în ultima lună din 2008, la un PIB similar cu cel din 2014) și prețurile actuale am fi avut un nivel de trai la paritatea puterilor de cumpărare standard de aproximativ 60% din media UE. Ceea ce ar fi facut posibilă intrarea în anticamera euro (mecanismul ERM II) imediat ce îndeplinim criteriile de la Maastricht și adoptarea monedei unice în decurs de doi ani.
Ideea este că aprecierea leului și păstrarea sub control strict a creșterii prețurilor sunt cel puțin la fel de importante ca și revendicările salariale sau creșterile de pensii. Mai mult, acestea din urmă nici nu ar trebui întreprinse dacă le periclitează pe primele.
Altminteri nu am face altceva decât să vehiculăm prin buzunare lei tot mai ”subțiri” și mai departe de ”greutatea” necesară trecerii la euro.
