Greva minerilor de la Complexul Energetic Oltenia a dus România în pragul crizei energetice, din cauza amânării perpetue a marilor investiții în sistemul energetic.
În absența unor investiții realizate, există puține soluții alternative de siguranță la care să se apeleze în cazul unor evenimente adverse.
Chiar dacă Transelectrica, operatorul sistemului energetic, a reușit să țină sub control situația, Guvernul pare să fi intrat în panică, din moment ce premierul Viorica Dăncilă a solicitat „tuturor structurilor de siguranţă naţională informaţii legate de situaţia extrem de gravă” de la CE Oltenia.
Focarul de criză energetică a erupt tocmai la CE Oltenia, la a cărei termocentrală de la Rovinari este plănuită investiţia într-un nou grup energetic de 600 MW, potrivit celei mai recente variante a Strategiei energetice naţionale.
În contextul nou inventatei taxări a companiilor energetice de 2% pe cifra de afaceri, problemele companiilor energetice au toate șansele să se acutizeze și în alte puncte decât la CE Oltenia unde și-au găsit doar o supapă de refulare.
La asta se mai adaugă un lucru esențial: în anul 2018 guvernul a golit conturile marilor companii din energie, inclusiv din profitul anilor trecuți. Cu ce și de inde investiții:
Cu mai bine de o lună înainte de apariţia surprinzătoare a OUG, AmCham avertiza că securitatea energetică a României poate fi periclitată de lipsa investițiilor în capacități de generare a energiei electrice.
Multe proiecte strategice și 4 favorite
Strategia estimează nevoia de investiţii în energie la 15 – 30 de miliarde de euro până în 2030, „cu o estimare centrală de aproximativ 20 de miliarde de euro”. Estimările nu sunt însoțite de surse de finanțare precise.
Multe dintre proiecte sunt vechi, sau foarte vechi și de aceleaşi 20 de miliarde de vorbeşte de cel 20 de ani, mai ales din perioada marilor privatizări energetice de acum 14 ani
Mai cu seamă patru proiecte strategice ar urma să asigure alternative de siguranţă pentru sistem, spune „Strategia energetică a României 2018-2030, cu perspectiva anului 2050” – apărută în septembrie anul trecut.
Obiectivele strategice de investiții menționate nu oferă însă alternativele la șocurile adverse.
Cărbunele nemuritor
Grupul nou de 600 MW dorit la Rovinari ar însemna o investiţie energetică de aproape un miliard de euro, „în condiţiile în care de 25 de ani nu s-au mai făcut investiţii în sectorul termoenergetic românesc”, spune strategia.
Din start, noua strategie a fost criticată pentru că, în ciuda orientărilor Uniunii Europene, mizează încă pe cărbune pentru producția a peste 20,6% din energia care va fi produsă în 2030, adică 15,8 TWh, sau cât a produs CE Oltenia în 2017.
Mai ales lignitul extras şi folosit la CE Oltenia pune probleme de mediu. O directivă europeană cere reducerea emisiilor de dioxid de carbon până la la 550 grame pe kWh produs.
CE Oltenia reuşeşte doar „undeva la 940 de grame. (…) Dacă mâine am construi o centrală nouă pe lignit, n-ar putea să producă sub 700 de grame. Tehnic, este imposibil. Este important să înţelegem de ce 550 şi nu 750. Ne limitează tehnic“, declara Sorin Boza, directorul companiei, cu câteva luni înaintea publicării proiectului de strategie.
Limitarea tehnică înseamnă, în fapt, nevoia de o tehnologie suficient de performantă ca să se reducă emisiile.
Altfel, cărbunele este mai mult decât o problemă energetică, este una de dezvoltare economică și socială. Restrucutrarea mineritului și a producției energetice pe bază de cărbune a fost mereu împiedicată de considerente sociale.
Resursele Nucleare
Cele două unităţi ale Centralei Nucleare de la Cernavodă au constituit singura investiţie energetică strategică realizată în România după 1990, în condiţiile în care Reactorul 1 fusese deja realizat până atunci în proporţie de 45%, potrivit Nuclearelectrica.
Primele două reactoare al centralei CNE Cernavodă au costat aproape 2 miliarde de euro.
Următoarele două reactoare ar urma să coste circa 5 miliarde de euro, potrivit estimărilor Nucleraelectrica şi, teoretic, ar urma să fie construite de China General Nuclear Power Corporation.
Dacă va fi de acord şi Comisia Europeană.
Între timp, este necesară retehnologizarea Reactorului 1, pentru prelungirea duratei sale de viață cu încă 25 de ani, ceea ce va costa cel puțiin un miliard de euro.
Resursele Hidro
Strategia consideră „obligatorie realizarea unei capacităţi de stocare cu puterea de circa 1.000 MW în CHEAP Tarnița-Lăpuștești care să poată interveni în echilibrarea sistemului pe durate cuprinse între 4-6 ore”.
Documentul nu estimează costul respectivei centrale „hidroenergetice cu acumulare prin pompaj”, după cum nu a estimat nici pe cel al reactoarelor nucleare, deși din motive diferite.
Estimarea Nuclearelectrica este plasată oricum la jumătatea altor estimări, cele mai mici independente, dar preluarea cifrei în Strategie ar fi însemnat o indicație de preț adresată chinezilor.
Estimarea proiectului demult visat de la Tarnița – Lăpușești este mai dificilă. Compania de proiect HidroTarnița S.A. estimează investiția la un miliard de euro (fără TVA), dar Guvernul României a aprobat nu mai puțin de 4 (patru) memoranumuri privind proiectul în nu mai mult de 16 luni, ultimul în 31 iulie 2014.
Proiectul a fost gândit în 1979 şi presupune o hidrocentrală de 1.000 MW cu pompe, care să producă energie la orele de consum maxim, iar la minime să o consume, pompând înapoi apa în lacul de acumulare.
Antecedentele, inclusiv din România, arată că astfel de proiecte nu devin rentabile decât după ce energia se va scumpi, după cum a relevat la un anumit dat însuși administratorul judiciar al Hidroelectrica.
În fine, proiectul hidrocentralei de pe Dunăre de la Turnu Măgurele – Nicopole ar urma să producă 2.200 GW/h și să aducă țării alte foloase, de la transporturi, la navigație și irigații, potrivit Strategiei.
Nici costul acestui proiect nu este estimat în Strategie, dar mai important pentru actualul guvern este detaliul strategic că va fi unul dintre mult doritele parteneriate public-private, de care se va ocupa Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză.
Şi originile acestui proiect sunt îndepărtate: în 1975 România şi Bulgaria semanu acordul privind realizarea lui, trei ani mai târyiu se semna şi proiectul tzehnic, chiar începeau şi lucrările, oprite apoi.
Partea română ar trebui să plătească 1.535 milioane de euro potrivit unei variante de proiect de 810 MW putere instalată, potrivit unei declaraţii mai vechi a directorului Hidroelectrica, Bogdan Badea.
Finanțarea
Capitolul referitor la finanțarea investițiilor prevăzute de cea mai recentă Stategia energetică acoperă mai puțin de o jumătate de pagină din cele 62 ale documentului.
Sursele de finanțare sunt amintite în treacăt, dar fără să fie precizate și fără detalii despre felul în care vor fi accesate.
Nimic despre profiturile companiilor de stat transformate în dividende pentru acoperirea deficitului bugetar.
Nimic despre emisiunile de titluri de stat făcute în același scop și nu cu destinații precise, precum finanțarea investițiilor energetice.
Strategia 2018 – 2020 estimează totalul investițiilor pentru această perioadă la 15 miliarde de euro și numai necesarul de investiții aferente rețelelor electrice la aproximativ 500 mil € anual până în 2030, adică 6 miliarde de euro.
Numai că, sumele pe 2018 sunt stornate sau, ca și, cel mai probabil, cele pe 2019, sau vor fi puse în contul anilor viitori, ca urmare a politicii guvernamentale de spoliere a companiilor de stat de profituri, și de rezerve.
Transelectrica, compania majoritar de stat care operează monopolul magistralelor electrice naționale, ca și celelalte companii de stat, în marea lor majoritate – energetice, contribuie anual cu circa peste un miliard de euro, pe care nu îl folosesc la investiții.
Poate că această nouă strategie energetică va fi aprobată, va deveni poate și lege, dar aplicarea ei rămâne sub semnul îndoielii.
„O strategie nu are nevoie de punere în context, ci de punere în aplicare”, remarca expertul Vasile Iuga, cu ocazia Conferinței cursdeguvernare.ro „Cu strategia pe masă: România în ecuația energetică europeană și impactul asupra industriei. Politicile adecvate”.
Alte proiecte strategice
Strategia mai include un obiectiv la CE Oltenia: grupul energetic nou de 400 MW cu parametrii ultrasupracritici la Turceni”. Mai sunt și altele:
- grup energetic nou 200 MW CCGT- Craiova II, pe gaz cu funcționare flexibilă inclusiv stocarea resursei energetice în depozitul subteran Ghercești;
- grup energetic nou 400 MW CCGT pe gaz cu funcționare flexibilă – Mintia;
- centrala Hidroelectrică Răstolița – 35 MW;
- centralele hidroelectrice de pe râul Jiu – 90 MW;
- centrale hidroelectrice pe râul Olt (defileu) – 145 MW;
- închiderea inelului de 400 kV al României de către Transelectrica;
- închiderea inelului de 400 kV al Municipiului București de către Transelectrica, pe zona de est;
Electrocentralele pe gaz ar putea avea un anumit impact din punctul de vedere al eryistenţei sistemului la şocuri, dar nu şi micile hidrocentrale menţionate şi nici obiectivele Transelectrica, importante mai degrabă pentru siguranţa în exploatare a sistemului.
