Pădurile românești de la Eurostat: În 2015 s-a raportat o suprafață pe care o vom planta în următorii 62 de ani. Efecte: Nu se vede de afară cât se fură înauntru

Datele Eurostat privind suprafața pădurilor din România arată o evoluție bizară:
În 2015 România a raportat o suprafață pe care s-a angajat să o împădurească până în anul 2035 – sau, realist vorbit, până peste 62 de ani, dacă ar fi să se păstreze actualul ritm de împădurire.

Cifrele nu sunt fără relevanță: dacă vor fi validate, ele ar putea fi luate în calcul pentru stabilirea stocului de masă lemnoasă.

***

În Programul național de împădurire adoptat în urmă cu șase ani, România și-a propus creșterea cu 442.000 de hectare a suprafețelor forestiere acoperite cu arbori, în perioada 2010 – 2035. O misiune imposibilă – potrivit datelor statistice, la ritmul actual al împăduririlor artificiale sau naturale, pe de o parte, și al tăierilor, pe de altă parte, care asigură o extindere cu numai 6.379 de hectare pe an, înseamnă că ar mai fi nevoie de aproape 62 de ani pentru a ne îndeplini planul pe 25 de ani.

În 2010, când a fost elaborat Planul, menționat în toate programele de dezvoltare, România avea 6,354 de milioane de hectare de pădure, iar în 2014 – 6,387 milioane de hectare:

În 2035, potrivit Planului, România ar trebui să aibă, prin urmare, aproape 6,8 milioane de hectare păduri.

Datele ajunse la Eurostat: România are deja pădurile pe care s-a angajat să le planteze până în 2035

Dacă luăm în considerare însă datele de la Eurostat, România și-a atins acest obiectiv încă de anul trecut, sărind misterios de la 6,5 la 6,81 milioane de hectare de pădure:

Datele din Eurostat diferă de cele din statistica națională.

Oficiali ai INS au declarat pentru cursdeguvernare.ro că nu ei sunt cei care trimit aceste date la Eurostat, ci cei de la Ministerul Mediului.

La Ministerul Mediului, secretarul de stat pe Păduri, Erika Stanciu, ne-a asigurat că nici Ministerul Mediului nu face aceste raportări și nu știe ce instituție le trimite biroului european de statistică.

Sigur este, a explicat Erika Stanciu, că în România nu s-au împădurit peste 300.000 de hectare, cum apare la Eurostat, în ultimii cinci ani.

În România, mai există o instituție care ține evidența fondului forestier și a pădurilor – Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), unde un departament distinct se ocupă de ceea ce se cheamă Inventarul Forestier Național.

Statistica lor este diferită, folosește o metodologie ușor modificată și care face ca acest al treilea set de date privind suprafața pădurilor să arate mai mult decât INS-ul:

FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie pentru Evaluarea resurselor forestiere) a lămurit misterul acestor date de la Eurostat: din 2012, datele privind suprafața pădurilor și a fondului forestier sunt transmise de ICAS către Ministerul Mediului, care apoi la comunică FAO .

Din acel an, țara noastră folosește metodologia internațională, adaptată pentru a putea compara datele la nivel global, adică pentru a cuprinde inclusiv informațiile din statele cu vegetație forestieră redusă.

Există însă o problemă: România trimite din 2012 aceste statistici, dar datele din Inventarul Forestier demarat în 2008 nu au fost validate abia acum, deși termenul era 2013.

FAO primește ce prelucrează ICAS, fostul ministru Tomescu spune că le ține de 3 ani în ceață

Săptămâna trecută a avut loc o nouă ședință a Comisiei care ar trebui să valideze datele din Inventarul Forestier, organism din care fac parte specialiști din mai multe instituții, inclusiv din Academia Română, dar nici acum nu „s-a dat verde”.

Romică Tomescu (foto), fost ministru al Mediului și acum președinte al ICAS, a explicat pentru cursdeguvernare.ro :

„Comisia de avizare a solicitat date suplimentare și nu au fost validate. Vrem să ne convingem că ce punem pe piață corespunde realității.

Datele nu au fost validate la momentul când trebuiau să fie validate, în 2013, și eu vreau să mă asigur. Răspund totuși de acest lucru, că ele nu sunt corecte”.

“Suprafața aceea de7 milioane hectare (de la Inventarul Național Forestier – n. redacției) include și pășunile împădurite, pe care au crescut pădure, și pajiștile cu pădure mai rară. Este altă metodologie.

Singurele cifre referitoare pe care noi putem garanta sunt cele de la INS”, a explicat pentru cursdeguvernare.ro și Erika Stanciu, după studierea cifrelor de la Eurostat.

Efecte: Nu se vede cât se fură în realitate

Similar și corespunzător au crescut, statistic doar, și stocurile de masă lemnoasă din păduri și fondul forestier, de la 1,377 miliarde de mc în 2010, la 1,930 miliarde în 2015.

Toate modificările de metodologie au făcut ca, după o scădere continuă înregistrată începând cu 1990, toate datele să urce vertiginos începând cu ultimii cinci ani:

Tăierile reale, dublu față de cele declarate?

Volumul de lemn recoltat a crescut doar ușor, în statistici: de la 16,649 milioane de metri cubi în 1990, la 17,889 milioane, în 2014.

Realitatea este însă alta și ea a făcut ca tăierile  ilegale să devină chestiune de siguranță națională, iar acest subiect să figureze pe agenda Consiliului Suprem de Apărare Națională.

Observațiile Departamentului Fond Forestier Național, din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), a contabilizat până acum o medie anuală de 26,7 milioane de metri cubi de lemn tăiat între 2008 și 2014.

Ceea ce înseamnă o cifră cu aproape 10 milioane mc mai mare decât cea oficială.

Astfel, potrivit datelor de la INS, care colectează doar volumul brut de masă lemnoasă pe picior din partizile aferente anului de producție, în intervalul 2008 – 2014 s-au tăiat 125,181 milioane de mc de lemn.

Pe datele IFN, totalul este de 187,000 milioane mc. Este vorba de rezultatele intermediare. Datele finale, obținute în Ciclul II al studiului realizat de FFN, urmează să fie calculate în următoarea perioadă și nu este exclus ca ele să arate un dublu față de lemnul tăiat oficial, spune Gheorghe Marin.

Regenerarea artificială – mai puțin de jumătate de suprafața regenerată în 1990 

Ca orice domeniu, și acesta este inundat de documente programatice, strategii etc., uneori cu planificări la virgulă, dar care se dovedesc inutile, fiindcă nu sunt bani, chiar dacă există interes.

INS nu are în baza de date informații referitoare la suprafețele regenerate artificial pe timpul lui Nicolae Ceaușescu, știm însă că extinderea pădurilor era una dintre obsesiile regimului comunist și elevii din unele județe făceau practică la plantarea de brazi.

În 1990, potrivit INS, au fost plantate cu copaci sau butași, în pădurile existente sau în perimetre lipsite de vegetație forestieră, aproape 25.500 hectare de pădure.

În anul imediat următor, în 1991, suprafața a scăzut brusc la mai puțin de 16.000 de hectare. În 2013, totalul era sub 11.000 de hectare, iar în 2014 – 12.508 hectare.

Explicația este simplă, spune Gheorghe Marin: pădurile au fost retrocedate, proprietarii privați nu s-au ocupat de așa ceva, iar statul nu a avut bani sau interes nici măcar pentru zonele deșertificate sau perdelele forestiere.

„Noi am făcut sute de proiecte, mai ales pentru sudul țării, unde sunt probleme cu deșertificarea, dar toate au rămas la acest stadiu”, a explicat pentru cursdeguvernare.ro șeful Departamentului Inventar Forestier Național.

Ne salvează împăduririle naturale

„Nu e atât de dramatic. Dacă ne uităm la cifre, de exemplu, se reîmpăduresc natural sau prin împădurire forţată între 26.000 şi 30.000 de hectare de pădure pe an”, declara săptămâna trecută ministrul Mediului, Cristiana Pașca Palmer, la Digi24.

Dacă statul nu are bani, probemele se rezolvă cu ajutorul naturii, care ne ajută să ieșim pe plus. În fiecare an, din cele  10 – 12.000 hectare noi pe care se fac regenerări, proporțiile celor artificiale au fost inferioare plantării de puieți, arată datele INS:

Majoritatea acestor regenerări sunt în interiorul fondului forestier (fie păduri, fie terenuri degradate introduse special pentru împădurire în această categorie), așa încât nu prea ajută la creșterea numărul de hectare depădure pe cap de locuitor.

În realitate, există totuși o creștere de pădure, ca suprafață, care vine de la natură, dar care nu este încă estimată.

Erika Stanciu (foto), secretar de stat pe Păduri în cadrul Ministerului Mediului, a declarat pentru cursdeguvernare.ro:

“Crește suprafața și la noi, ca în toată lumea, din cauza abandonului de teren agricol, un fenomen care se manifestă de câțiva ani de zile și devine vizibil. Nu avem încă o estimare, dar, categoric, ne vor mări semnificativ suprafețele de împădurire la nivel național.

Cu pământuri abandonate de cel puțin 15 – 20 de ani, terenurile respective au fost împădurite într-un proces natural, în multe zone din țară.

Este o problemă la nivel european”, a explicat secretarul de stat.

Singura extindere consistentă a avut loc exclusiv pe hârtie și la capitolul suprafeței forestiere: în 2014, aceasta a crescut cu 0,1% datorită unor reamenajări  de păşuni împădurite natural şi introducerii în fondul forestier a terenurilor degradate (destinate împăduririi), conform Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare.

–  elaborarea unui program national de impadurire care sa aiba ca principal obiectiv cresterea suprafetelor impadurite ca suport al adaptarii la efectele schimbarilor climatice (stabilizare terenuri, imbunatatirea ciclului apei in natura, combaterea desertificarii, cresterea capacitatii de absorbtie a emisiilor de gaze cu efect de sera);

Suprafețele de probă

IFN are în teren mai multe suprafețe de probă, în care intră un anumit număr de copaci. Periodic, acestea sunt verificate și se înregistrează ce se întâmplă cu copacii respectivi – mai există sau nu.

Media anuală a tăierilor calculată de IFN reprezintă totalul masei lemnoase a copacilor care au dispărut din aceste suprafețe de probă, dar din care a rămas cioata (termenul științific).

De exemplu, într-o suprafață de probă existau inițial 20 de copaci, dar în trei ani au mai rămas doar 15 și 5 cioate.

Dar, pe aceste suprafețe au dispărut copaci fără să mai rămână nicio urmă, de exemplu au rămas doar 10 copaci și 5 cioate, așa încât specialiștii IFN trebuie să analizeze acum dacă un copac dispărut fără urmă a murit din cauze naturale sau a fost tăiat.

Aceste cifre, privind copacii tăiați și din care nu a mai rămas nicio urmă în suprafața de probă, vor trebui adăugate la media anuală de 26,7 milioane de mc de lemn tăiată anual.

Ministrul Mediului – „Multă emoție”

Și la acest capitol  ministrul Mediului consideră că problema este exacerbată: „E şi multă emoţie asociată aici şi multă informație vehiculată în spaţiul public şi care nu e întotdeauna corectă. Asta a dat naştere la o nelinişte care câteodată e puţin exagerată faţă de ce ne arată datele”, a spus Cristiana Paşca Palmer, la Digi24.

„Una din rădăcinile problemei e legată de faptul că 50% din pădurile României sunt încă propriete de stat, dar 50% e proprietate privată. În mare, cele mai mari tăieri se fac în aceste păduri care s-au retrocedat”, a adăugat ministrul.

Teoria tăierilor preponderent pe terenuri retrocedate estefoarte des vehiculată, dar ea nu este susținută de statistică, iar date oficiale pentru tăierile ilegale, pe structura de proprietate (de stat sau privată), care ar putea confirma afirmația, nu există.