Fundația Bertelsmann, unul dintre cele mai importante think-tank-uri din Germania, a dat publicității Indexul de Justiție Socială pentru cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Indexul este bazat pe datele cantitative și calitative strânse de fundație în cadrul proiectului ”Indicatori de guvernare sustenabilă”.
Indexul de Justiție Socială compară situația din țările UE din perspectiva a șase criterii: prevenirea sărăciei, educația egală, accesul pe piața muncii, coeziunea socială și nediscriminarea, starea de sănătate și echitatea între generații. Aceste aspecte arată diferențe semnificative între statele membre ale Uniunii în ceea ce privește capacitatea de incluziune socială.
România ocupă penultimul loc între cele 28 de state membre UE, în ceea ce privește capacitatea de incluziune socială, devansată de Bulgaria dar înaintea Greciei. Poziția într-un atare clasament este, însă, completată de o particularitate cu totul neobișnuită, despre care vom vorbi la sfârșitul acestui articol.
Podiumul este ocupat de țările nordice, Suedia, Finlanda și Danemarca, în timp ce fostele țări socialiste situate peste media europeană sunt Cehia ( locul 5), Slovenia (locul 9) și Estonia (locul 10).
Valoarea de 3,69 pentru România a rezultat din performanța foarte scăzută în prevenirea sărăciei, starea de sănătate precară a populației și valorile mai apropiate de medie la educația, acces pe piața muncii ( unde se înregistrează cea mai mare valoare relativă – 5,31), coeziune socială și nediscriminare și echitatea intergenerații.
Datele pentru România au fost colectate în premieră pentru anul 2014 și, de aceea, nu se pot face comparații cu situațiile din 2008 și 2011, anii în care a fost consemnată situația precedentă la nivelul statelor UE.
De reținut, însă, numai patru țări au progresat în ultimii șase ani. Dintre acestea, două au marcat progrese semnificative: Polonia (+0,99 puncte) și Germania (+0,45 puncte), ceea ce sugerează o legătură puternică bivalentă între avansul economic și justiția socială.
La polul opus, trebuie semnalate nu doar rezultatele consemnate pentru Grecia (-0,86 puncte) sau Spania (-0,84), dar și prezența oarecum surprinzătoare a Irlandei (-0,87 puncte) și Ungariei (-0,63 puncte). Ceea ce arată că efectele recesiunii pot fi înlăturate mai repede decât consecințele sociale ale acesteia, mai durabile în timp și mai greu de înlăturat.
Circa un sfert dintre cetățenii UE se află sub risc de sărăcie sau excludere socială (mai exact 25,4%), iar situația s-a înrăutățit cu 1,7 puncte procentuale pe perioada crizei, între 2009 și 2013.
Acest procentaj este încă și mai ridicat în rândul copiilor și tinerilor, unde ajunge la 28%. Pentru referință, Cehia se află pe primul loc ca performanță la acest capitol, cu doar 14,6% iar Polonia foarte aproape de media UE (25,8%).
În România, riscul de sărăcie sau excludere socială privește 41,7% din populație (doar Bulgaria, cu 49,3% stă mai rău) iar raportul face trimitere directă la faptul că ”peste 30% din populație trăiește cu mai puțin de 5 dolari pe zi, în timp ce peste 50% din locuitori sunt fără ocupație sau cu un grad de ocupare sub posibilități”.
Tot pe penultimul loc în UE se situează România și la proporția celor care suferă de privațiuni materiale severe, cu 28,7% și la o distanță apreciabilă de media UE, situată la 11,5%. Interesant, dacă Polonia păstrează poziția vecină cu media UE, cu 11,9%, Cehia coboară tocmai pe locul 11, cu 6,6%, ceea ce arată că problema este mai nuanțată, ține de politica socială și nu doar de nivelul veniturilor în sine.
Dacă se intră mai adânc în statistica pe grupe de vârstă, trebuie subliniat că cea mai proastă poziție o avem la ponderea tinerilor aflați în risc de sărăcie și excludere socială. Peste jumătate dintre cei cu vârsta sub 18 ani se află în această situație și singura categorie la care mai avem puțin până să trecem pe ultimul loc (Bulgaria a avut 52,3%). Ceea ce sugerează și direcția principală în care ar trebui să acționăm.
Paradoxul României
România are, în context european o particularitate cu totul excepțională :
Suntem pe locul 6 și mult peste media UE la criteriul gospodăriilor în care, practic, nimeni nu are o slujbă ( ”quasi-jobless house holds” în original, în lb. engleză). Cu doar 7,4% suntem pe locul șase în clasament, vecini cu Polonia (7,2%) și Cehia (6,9%) și mult sub media UE de 10,4% (valoarea maximă de 23,4% apare în Irlanda).
Cu toate acestea, ajungem tocmai pe ultimul loc, adică 28 din 28 de state UE, la rata de sărăcie a celor care lucrează ( ”in work poverty rate” în lb. engleză), cu 15,9% din populație, mult sub locul 27 ocupat de Grecia (13,7%) și, atenție mare, locul 26 ocupat de Polonia (dar cu numai 9,7%). Cehia se duce tocmai pe locul trei, cu 3,5%, față de o medie UE de 6,7%.
Traducerea populară a acestui paradox : munca în România nu prea asigură traiul zilnic.
Cum se vede, nu este de ajuns să ai o slujbă, mai trebuie să fii și corect plătit din perspectiva uzanțelor europene în materie. Mai precis, pentru a nu se creea confuzii, nu la nivel occidental sau mediu european, ci măcar potrivit realităților de cost de trai din țara proprie. Or, asta face diferența în triunghiul Praga-Varșovia-București.
Alte considerații privind justiția socială – într-un articol viitor
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Pai si nu este normal – daca munca in calitate de angajat nu iti asigura subzistenta, macar!, faci altceva: furi, municesti pe cont propriu independent sau la negru, emigrezi.