reprezentare izomorfă a realităţii economice, care oferă o imagine riguroasă sub aspectul structurii logice asupra fenomenelor economice prin identificarea caracteristicilor lor esenţiale. Un m.e. aproximează realitatea obiectivă pe baza unei conceptualizări ce cuprinde o teorie-nucleu, exprimată prin reprezentări discursive sau matematice şi prin legi economice ce relevă esenţa fenomenului pe linia unui model de gândire, respectiv observări şi măsurători bazate pe descrieri, ordonări de fapte, comparaţii de date, regularităţi stabile deduse din prelucrări de date etc. M.e. serveşte ca instrument de cunoaştere ştiinţifică şi de rezolvare a unor probleme practice. După nivelul de agregare al sistemului studiat, m.e. poate fi macroeconomic, când se referă la economia naţională, la o ramură sau la o unitate teritorială mare, ori microeconomic, când se referă la agenţi şi procese de nivel microeconomic. După aspectele economice abordate şi metodologia de elaborare şi aplicare, m.e. prezintă o mare diversitate. În ultimele decenii se conturează tendinţa orientării cu precădere spre modele matematice, dintre care cele mai importante sunt modelele cibernetico-economi- ce, econometrice, de simulare, sistemice, ale cercetării operaţionale. Între tipurile de m.e. există frecvent asemănări şi întrepătrunderi.
