concept în gândirea marxistă care exprimă modul istoriceşte determinat în care se produc bunurile necesare existenţei şi dezvoltării societăţii omeneşti; el constă din unitatea dialectică a celor două laturi ale sale – forţele de producţie (ca raport între oameni şi natură) şi relaţiile de producţie (care exprimă raporturile dintre oameni în procesul general de producţie). M. de p. caracterizează nivelul de dezvoltare a societăţii la un moment dat. În istoria de până acum a societăţii au existat mai multe m. de p.: al comunei primitive, sclavagist, feudal, capitalist, comunist. Trecerea de la un m. de p. la altul înseamnă progresul societăţii. Dezvoltarea are loc mai întâi în cadrul forţelor de producţie, care atrag după sine schimbări, înnoiri şi în domeniul relaţiilor de producţie. Concordanţa
relaţiilor de producţie cu nivelul şi caracterul forţelor de producţie favorizează dezvoltarea societăţii, după cum neconcordanţa dintre acestea frânează progresul societăţii. Atunci când relaţiile de producţie sunt învechite, ele trebuie înlocuite cu altele noi, care să fie în concordanţă cu forţele de producţie (v. Forţe de producţie, Relaţii de producţie).
