Aderarea la UE ar fi trebuit să ne îmbunătăţească considerabil avansul competitivităţii. Din păcate, însăşi competitivitatea UE cunoaşte o semnificativă erodare, exprimată sintetic prin diminuarea PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare. Fenomen început din 2007 (25.000 euro) până în 2010 (24.400 euro), potrivit datelor Eurostat.
Recuperarea decalajului de productivitate a muncii faţă de SUA, care se ridică la 15% la nivel de PIB/ora lucrată, rămîne un deziderat etern pentru statele europene. Unde se şi lucrează, în general, mai puţin decât în SUA: Germania 1.390 ore pe om, Franţa 1.554 ore pe om, SUA 1.681 ore pe om – ca medii naţionale.
Deşi utile teoretic, strategiile, planurile şi programele naţionale promovate şi cerute de UE nu pot înlocui o strategie naţională a competitivităţii pe termen lung. Mai ales că România are mult de recuperat nu doar faţă de Occidentul dezvoltat, care păstrează un decalaj de 15% atât faţă de media UE, cât şi faţă de fostele colege de bloc estic.
Referinţele în materie de competitivitate: Elveţia – prima în top
Pentru a avea o referinţă în materie de competitivitate, vă prezentăm clasamentul primelor zece ţări din lume, în care regăsim 7 ţări europene, toate din nordul Europei, două asiatice şi, desigur, SUA.
Ierarhiile sunt stabilite pe baza a 12 mari indicatori:
- instituţiile,
- infrastructura,
- macroeconomia,
- sănătatea şi educaţia primară,
- bunurile şi eficienţa pieţei,
- educaţia universitară şi nivelul de instruire,
- eficienţa pieţei muncii,
- evoluţia tehnologică,
- dezvoltarea pieţei financiare,
- dimensiunile pieţei,
- complexitatea mediului de afaceri
- inovaţia.
Topul celor mai competitive ţări din lume
1.Elveţia
2.Singapore
3.Suedia
4.Finlanda
5.SUA
6.Germania
7.Olanda
8.Danemarca
9.Japonia
10.Marea Britanie
Marea surpriză a acestui clasament este Finlanda, care a urcat de pe locul şapte pe locul patru, ca urmare, în principal, a poziţionării pe primul loc la nivelul sistemului de învăţământ.
Germania a fost penalizată de rigiditatea pieţei muncii (locul 125). Contrar percepţiilor încetăţenite, ea are tot mai puţini savanţi şi tehnicieni ( locul 41 în lume, de la poziţia 27 anterior).
O surprinzătoare discrepanţă pe criterii o întâlnim la SUA, care ocupă de-abia locul 90 mondial în termenii stabilităţii macroeconomice, pe fondul datoriei publice majore. Dar recordul în materie este deţinut de Japonia, aflată de-abia pe locul 113 la stabilitate macroeconomică, cu o datorie publică de 220% din PIB ( deţinută în mare majoritate de rezidenţi, altminteri ar fi o situaţie catastrofală).
România – cu 15% sub media ţărilor UE
Indicele global de competitivitate GCI pentru perioada 2011 – 2012 plasează Romania pe locul 77 din 142 de state. Puţin înaintea noastră figurează Bulgaria (locul 74) şi Croaţia (locul 76), dar devansăm Grecia şi Serbia (locul 95)
Locurile pe care le ocupă România la fiecare din indicatorii care formulează competitivitatea:
Pe criterii, se observă că numai patru dintre cele 12 luate în calcul ne îmbunătăţesc situaţia. Dintre acestea, cel mai favorabil, dimensiunea pieţei, nu este meritul nostru iar la alţi doi factori, sănătatea şi educaţia, „lucrăm” din greu pentru a coborî în clasament, odată cu alocările tot mai mici de fonduri şi alungarea bugetarilor rămaşi să facă apostolat pe bani puţini.
Dacă şi alte domenii, precum infrastructura, depind în mod hotărâtor de investiţii, într-o perioadă dificilă pe plan mondial. În schimb, pe zona instituţiilor şi a mediului de afceri am putea face progrese rapide, care ţin numai de capacitatea noastră de a ne organiza şi de a simplifica funcţionarea pieţelor.
Până la urmă, critic este sistemul cvasiinexistent de selectare şi păstrare a valorilor, care face diferenţa între ţări pragmatice, dintre care unele nu au prea „transpirat” la formarea specialiştilor şi preferă să-i ia de-a gata, şi ţări rispitoare pe motive pleziriste şi de corupţie, unde competenţa nu este apreciată la justa valoare.
După cum arată şi cifrele seci, care ne contrazic impresia bună pe care o avem despre noi ca popor, competitivitate fără competenţi recompensaţi corespunzător nu prea se poate.
4 răspunsuri
Competitivitatea este criteriul principal care departajează ţările lumii. A fi competitive înseamnă, în primul rând, să câştigi din export. Asta presupune să exporţi produse/servicii cu o valoare adăugată mai mare decât oferă concurenţii. Competitivitatea este determinată hotărâtor de structura economiei pe ramuri, de calitatea forţei de muncă, de politicile micro şi macroeconmice ale ţării. Reamintim că România deţine avantaje comparative, determinate de potenţialul natural al ţării, în raport cu multe dintre ţările din UE. Aş aminti numai agricultura cu subramurile sale şi turismul, ramuri în care avantajul comparativ poate fi transformat, într-un timp relative scurt, în avantaj competitiv. Pentru aceasta, apreciez că există resursele umane şi financiare necesare. Nu trebuie decât să asigurăm şi mediul optim necesar iniţiativelor care ar putea ridica România pe un loc mult mai bun în raport cu acest criteriu.