Disputa care riscă să blocheze adoptarea bugetului și suspendarea acordului cu FMI până la refacerea din alte surse a decalajului dintre venituri și cheltuieli are dimensiunea concretă de 2,28 miliarde lei, ceea ce înseamnă cam 0,35% din PIB estimat pe 2014 la 658,6 miliarde lei. Guvernul merge pe varianta aducerii acestor bani prin taxarea suplimentară a carburanților, iar președintele prin diminuarea cheltuielilor.
Veniturile bugetului consolidat prevăzute în bugetul pe 2014 se ridică la circa 216,7 miliarde de lei (32,9% din PIB).
Guvernul a estimat un total de încasări din economie de 201,9 miliarde lei la bugetul de stat (30,7% din PIB) şi o absorbţie de fonduri europene mai mare decât cea din strategia fiscal-bugetară, respectiv de 14,8 miliarde lei fonduri nerambursabile (2,2% din PIB).
Cu alte cuvinte, sumele pe care ar urma să le tragem de la UE pentru proiectele realizate în România și conforme cu cerințele europene sunt aproximativ egale cu deficitul bugetar, prevăzut tot la 2,2% din PIB-ul pe 2014. Pentru referință, în acest an, veniturile consolidate au fost calculate la circa 206 miliarde lei, din care 13,1 miliarde lei fonduri nerambursabile.
Dar, să vedem cum ar urma să evolueze cheltuielile în 2014 :
În varianta guvernului acestea ar urma să urce în termeni nominali de la 221,8 miliarde lei în 2013 la 231,3 miliarde lei în 2014. Ceea ce, la prima vedere, pare să dea dreptate cererii președintelui de reducere a cheltuielilor. Totuși, dacă se face raportarea la nivelul PIB, avem în fapt o diminuare de la 35,4% din PIB la 35,1% din PIB, ceea ce constituie un argument favorabil Guvernului.
Explicația abordării prezidențiale este relativ simplă dacă ne uităm la evoluția de la un an la altul a sumelor ce ar urma să fie primite de cei mai importanți ordonatori ai bugetului.
Se poate observa rapid unde apar cele mai importante modificări ( guvern și dezvoltare regională) care, din păcate, se suprapun la nivelul sumelor absolute aproape exact cu banii ce ar urma să fie colectați din acciza suplimentară de șapte cenți.
Practic, guvernul a venit cu soluția închiderii bugetului general consolidat pe deficitul negociat cu FMI la 2,2% din PIB prin majorarea cu circa 20% a accizelor la carburanți (de la 0,36 euro/litru la 0,43 euro/litru la benzină și de la 0,33 euro/litru la 0,40 euro/litru la motorină).
Președintele susține cu argumente plauzibile că scumpirea carburanților ar duce la un efect nefavorabil direct pe inflație și unul indirect prin creșterea costurilor de transport ale tuturor materiilor prime și mărfurilor transportate.
Întrebarea este dacă merită acoperirea a patru zecimi din PIB riscul de creștere a inflației și de frânare a creșterii economic. Pe de o parte, au apărut deja argumente de absorbire a creșterii accizelor prin evoluția presupus favorabilă a costului petrolului pe plan mondial, ceea ce ar permite păstrarea prețurilor actuale sau o majorare nesemnificativă.
Pe de altă parte, în cazul majorării generale a prețurilor ca urmare a accizării suplimentare a carburanților va fi afectată nu doar competitivitatea economiei românești dar și nivelul de trai al beneficiarilor de indexări menite să acopere inflația și să păstreze ( dacă se poate chiar să crească ușor) puterea de cumpărare în termeni reali.
Soluția acestei dileme aparent imposibil de rezolvat, în care ambele tabere au argumente reale dar și interese care trec dincolo de domeniul economic, este de fapt simplă, foarte la vedere și tocmai de aceea utopică :
accesarea sporită de fonduri europene nerambursabile, unde limita recomandată de UE este de 4% din PIB, mult peste cele 2,2% din PIB prevăzute în buget.
Din păcate, soluțiile bune pentru toți nu sunt lucrative pentru cineva anume, persoană sau grupuri de afaceri. Controlul draconic al utilizării fondurilor UE face riscante tentativele de obținere de foloase personale. Competențele reale pe care le avem nu sunt mobilizate decât în interesul cuiva bine definit și nu al țării în ansamblu, concept abstract care nu semnează ștate de plată.
Un răspuns
Solutii sunt multe, atat pe majorarea de venituri(fara a creste nicio taxa), cat si pe reducereea de cheltuieli. Este de mirare cum au ales una din cele mai proaste variante, taxarea suplimentara.
1. Cresterea de venituri.
Evident TVA este cheia aici. Baze de date interactive, fisc, vama, programe automate de control incrucisat, de sesizare a anomaliilor… nu sunt ceva nou. Dar se pare ca nu se aplica. Sunt deja celebre cazurile de frauda carusel in care, de ex, compania prezenta facturi de import care depaseau importul total al Romaniei la produsul respectiv. Acest lucru nu trebuie depistat de inspectorul X, in urma a j`de ore de studiu, ci de un programel „automat”. La shema factura,la fel, se poate crea o baza de date la nivel national, care sa fie verificata tot de catre un programel, rapid si fara pile.
Avem tari care au un grad de colectare bunicel, Bulgaria, Estonia, nu trebuie sa inventam apa calda, trebuie doar sa facem ce au facut si ei. Sunt sigur ca oamenii de la fisc ar sti ce trebuie sa faca daca ar avea suportul informatic realizat. Este anormal ca, asa cum spunea Chitoiu, 90% din personal sa se ocupe de TVA cu rezultata atat de proaste. Poate ca chiar nu se poate mai mult fara modificarea bazelor de date, corelarea lor.
2. transparentizarea la companiile de stat, prin obligativitatea raporatrii exact ca la companiile listate. Adica si hotararile AGA, ca sa stim cine pune strambe. Raporatre pe un site centralizat, asa cum este cel al BVB, cu un consiliu de supraveghere care sa preia toate observatiile si „reclamatiile” care tin de buna guvernanta. „Comply or explain” ca regula stricta.
3. Vanzarea companiilr de stat care sunt pe minus cronic. Rezultatul net al sectorului companiilor de stat a fost unul negativ in 2012, de ex,iar rezultatul brut a fost mult in scadere fata de 2011. Cu toate acestea dividendul incasat de stat a fost in crestere. Dar este „compensat” de rezultatele negative ale companiior de stat pe minus. De aceea ele trebuie sa”dispara” din portofoliul statului, cu siguranta „privatii” le vor administra mai bine( nu managementul privat, la stat, o aberatie, ci managementul privat la privat, pe bani tai carevasazica)
4 scaderea cheltuielilor.
a.Bugetul de stat trebuie sa suporte subventiile catre alte bugete care fac parte din cel consolidat, gaura cea mai mare fiind la pensii, 12, 5 mld. O simpla analiza a structurii pensiilor releva ca avem cca 15% pensii de invaliditate. Cam mult, exista studii care releva ca doar 5,8% din persoanele 16-64 ani au probleme LSHPD, si de regula doar pe jumatate din ei afectiunule-i deranjeaza la munca. Darmite sa fie in incapacitate de munca. Ar rezulta ca doar vrea 3-400 de mii din cei 721 de mii de pensionari de invaliditate sun pe bune.
Economia, ar fi cam 200 milioane pe luna, adica vreo 2,4 mld pe an.
b. eliminara indemnizatiilor pentru revolutionsri. Le-a ajuns, gata, plus ca o groza dintre ei nici nu sunt pe bune.
Vorbimde o indemnizatie medie de peste 1500 de lei, pentru mai buine de 10.000 de revolutionari. Costurile anuale sunt peste 180 milioane.
5.Fonduriule europene.
Da , aici se poate da lovitura. Doar la masura 312 si 121 avem proiecte depuse si nefinantate (din cauza alocarii insuficiente de fonduri pe aceste masuri) de mai bine de 3 miliarde de euro. Vrajeala cum ca nu sunt proiecte nu mai tine. Proiecte sunt, nu se aloca suficient….nu stiu de ce. Suntem cu absorbtia praf, dar acolo unde este interes si sunt proiecte sumele alocate sunt la 1/3 din necesar.
Asa ca este o „performanta” notabila sa alegi cea mai proasta solutie, dintr-o mare de solutii mult mai bune. Noa, nu-i o noutate, nici „ailalti” nu au excelat, dar asta nu ne consoleaza cu nimic.